soţului meu, Basri



el e mereu aici privind spre luminile mele schimbătoare
el e mereu aici la capătul unui drum care se vrea nesfârşit
cuvintele vor scrie mereu pentru el
o poveste cu iz de bosfor al tatălui meu şi de grecie a părinţilor lui
de linişte pe care doar el ştie mereu să mi-o aducă în dar
dimineaţa când trec prin cartiere ciudate gânduri tramvaie şi oameni
dimineaţa privindu-l printre gene îmi spun
omul acesta e-al meu şi plec apoi zâmbind înspre noapte

un grec tremurându-şi îndepărtarea într-o ţară străină
lăsând în urmă totul pentru o singură femeie
care-i va sta la capătul dinspre noapte al trupului călător
un om care trăieşte dansând precum zorba pe nisipuri
un om care ştie iubi înţelept un om în vârstă care nu a trăit inutil
tăcutul bărbat de la capătul numelui meu
cel care îmi aduce fiecare dimineaţă în dar
bărbatul meu de pe urmă
mereu ascuns în lumina ochilor mei ca într-un loc
unde nimic rău nu se mai poate întâmpla



ascultă acest text în lectura autoarei