în lumea noastră plină de lumină
cerşaful nu-mi mai înveleşte călcîiele...
am o mie de boli
şi cîte-un leac pentru fiecare.
am miliarde de păcate
şi câte-o cătuşa pentru oricare din ele

gleznele-mi sunt dezvelite brusc.

am mii de idei şi miliarde de confuzii
cam câte-o confuzie pentru orice sfert de idee.
am câte-o patimă şi nici o împlinire.
am câte-o soluţie pentru orice problemă care nu există

cerşaful nu-mi mai acoperă coapsele...

am câte-un frig pentru orice somn,
am câte-un tarot pentru orice iluzie,
dar n-am un cerşaf pentru coasta mea...

am câte-un foc pentru orice clipă nouă
şi câte-un ,,carpe diem,, pentru orice clipă pierdută
şi-o geană pentru geana ta...

mi-ai apretat cerşaful de mi-a ajuns la gură.

am câte-o respiraţie pentru orice mort
câte-o ploaie pentru orice deşert
câte-o eră pentru orice munte,
dar n-am un cerşaf să mă învelesc.

şi şed sub norii albi
picioarele-mi sunt reci
cu soarele amant...

îmi vreau cerşaful pistruiat de stele...