mi se pare cel puţin ridicol de copilăresc să joc a unsprezecea partidă de pinball de calculator ca să-mi alung tristeţile/ să ascult eagles/ să curăţ cartofi/ nu am mai multă imaginaţie pentru gropi umplute cu depresie/ nu mai departe de o poezie pe care nu o voi citi nici eu pînă la capăt/ nu o voi scrie pînă acolo/ fiindcă o să încep să plîng/ şi o să-mi tremure mîna/ odată cu ea şi pixul/ apoi lacrimile o să cadă pe foaie/ şi cerneala o să se împrăştie ca acuarela pe hîrtia umedă// te-ai trezit vreodată cu faţa încreţită de lumina soarelui care obişnuieşte să se ghemuiască între sprîncene cînd vrei să dormi încă/ să zici un cuvînt nervos după cum îţi e obişnuinţa/ şi să te întrebi ce rău să mai faci/ sau ce bine/ în fine/ nu cred că este mare diferenţă între efortul depus spre a face un lucru rău/ şi efortul pentru a face un lucru bun/ dar consecinţa diferă/ acum îmi vad de singurătate/ încă o cafea şi o porţie de plîns fără lacrimi vă rog/ aici la masa trei


august, 2008