carnivorul e un animal prietenos.
îl excită indiferenţa cărnoasă. îi spintecă vulva şi-şi face rezerve
din resemnările ei .

prietenia lui e o delicatesă servită la rece, rar degustată.
ajuns la maturitate, el îşi extinde spaţiul personal,
ridică metri de zâmbet ghimpat
şi patrulează pe graniţă
înarmat până-n dinţi cu silabe tăioase.

în contact cu angoase străine, carnivorul
dezvoltă reacţii adverse. iniţiază plimbări prelungite prin ţara exotică a sinelui şi
se delectează savurându-şi cu înghiţituri mici spaţiul interior.

pe parcursul său afectiv, poate suferi grave mutaţii genetice.
în prezenţa extrem de rară
a dragostei sau a altor sentimente conexe,
animalul poate involua până la stadiul
activării genei recesive a altruismului.
atunci instinctul său de supravieţuire tinde spre zero. oasele i se strâng în formă de inimă, ascuţimile se retrag şi corpul i se arcuieşte
până devine asemănător cu al unei femei fericite. doar atunci
animalul poate fi rănit letal.

exemplarele puternice
şi cu o mare violenţă latentă acumulată în perioada de creştere
se pot salva prin reactivarea furiei şi anihilarea sentimentelor adversarului.

supravieţuirea îi conferă animalului
imunitate afectivă pe tot parcursul vieţii sale adulte.