eşti relaxat
ea pare fericită
restul nu prea are importanţă

e solicitantă vânătoarea asta de sentimente...
ne plângem de milă
cu nopţile-n braţe
cum să mă părăseşti, boule?
nu mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă femeie din lume?
eşti inconştient, dobitocule...
cine crezi că se mai uită la tine?
tu nu vezi ce mâncat eşti?

pe nesimţite, chiar pervers, vine o vreme când nu mai simţi nimic...nimic...nu mai ai chef de nimeni...fumezi trei pachete pe zi şi bei din ce în ce mai mult...
nu îţi vine să crezi
dar trăieşti într-o margine
vorbele ies speriate
nu mai vreau sa fiu cu tine, baby
îmi e lene să te iubesc
ţi-am pregătit, preventiv, nişte minciuni
să-ţi fie mai uşor să pleci
sau să-mi fie mie mai uşor?
nu mai ştiu…

o falsă eliberare îţi inundă creierul...faci o grămadă de lucruri
inutile
după un timp te apucă teama...nu recunoşti
zâmbeşti fals...de parcă cuiva chiar i-ar păsa dacă ţie ţi-e bine sau nu...şi apare momentul în care o revezi...
te uiţi la ea din colţul tău sigur şi întrebarea te macină ...timpul se întoarce cu spatele...distanţele încep să-ţi alerge prin sânge, repede...din ce în ce mai repede...te spriniji de primul zid şi râzi...râzi în hohote...tocmai ţi-ai dat seama...că suntem normali doar când iubim
în restul timpului suntem obosiţi