îmi iubesc prietenii
cu disperarea celui care mai are în fiecare dimineaţă încă o zi de trăit
scriu dintotdeauna poezii pentru ei
le dăruiesc nume noi ce rămân tatuate pe fruntea lor şi strălucesc naiv
iubesc trenurile care opresc în fiecare haltă
bătrânii care nu au trăit degeaba
ţigările elveţiene muratti azzuro cu filtru
(asta şi pentru că ador să citesc mereu când mai scot o ţigară din pachet "smokers die younger")
iubesc
utopiile
inocenţa
toamna
soarele
şi tenişii albi
cred că într-o zi voi ajunge stăpânul citadelei
dar mai am până atunci multe chibrituri de aprins la marginea lumii

iubesc încă
imaginea lui Ioan Viorel Bădică stând în Croco şi bând o cafea printre oameni ce nu aveau nimic de spus
bicicleta roşie a lui Neil(Lupşa V. Ioan) din faţa restaurantului pescaru din cluj
vocea lui Călin Nemeş recitându-mi poeziile despre nori
mâna tatălui meu luminând mahonul vechi al mesei din sufrageria casei din târgu-mureş
chitara lui Lie
nebunia lui Miau
pletele lui Cristian M. şi câinele nostru cel roşu care latră uneori de la marginea memoriei
Transilvania cea din ce în ce mai departe de mine
soarele
desigur şi
luna

iubesc fiecare zi pentru seara ce-i va urma
şi mai ales
mă iubesc pe mine însămi



photo by Iann


ascultă acest text în lectura autoarei