zidurile sunt ok. au câteva ferestre

câteva deschise spre stradă. văd oameni.

în lumina lor se împleticeşte graba.

văd urme vineţii pe coapse pe gât

văd urme de oameni

în urme de lumină.


să ştii că sunt bine. zidurile au câteva ferestre.


îţi ascund câteva lucruri. n-aş vrea să te îngrijorezi.

îţi ascund setea mea îngrozitoare

şi visele mele care sunt deşerturi

sunt naufragii pe mări strălucitoare

eşti tu înotând nemuritor nesfârşit

tu înghiţind lumea sărată din mintea mea

tu înghiţindu-mă ca pe o corabie albă.

în rest sunt bine. dorm.

setea e rugoasă în somn.

uit foarte puţin. dar e bună şi clipa aceea

în care tot ce este în mine se opreşte.


există o clipă de linişte. o ştii şi tu

cândva mi-ai vorbit despre ea.