şi atunci
aplecîndu-te puţin înainte peste masă
brusc preocupat în mijlocul propriei tale persistenţe detestabile
dînd la o parte punctul
se oferă o clipă priveliştea zecilor de mii de fragmente
care recompun lumea definitivă
a unor amintiri care nu aparţin nimănui
şi care înghit cu o uluitoare poftă şi repeziciune
tot ceea ce credeai
şi zgomotele pe care le fac oamenii din jurul tău
şi tu continui să te bîlbîi şi să te aperi încet cu palma
dar totul a fost jefuit de lîngă tine şi tu te uiţi la lucruri care nu pot fi spuse
improvizate de un arbitrariu irezistibil care nu te cruţă
de cea mai mică suferinţă îndurată
te uiţi şi nimeni nu bagă de seamă şi nu înţelegi nimic
ai în faţa ta practic nimic
un singur pîlpîit al unui decor insuportabil de trist
în culori slabe
acolo este tot ceea ce ai simţit tu vreodată
adus la mărimea unui cub de supă