Acu' vreo câţiva ani, pornind de la imaginea surprinsa pe telescopul domnului Adrian Bernacsek, membru al Agoniei, site-ul a trăit o seară de emulaţie. S-a lansat un topic: experiment după o aliniere şi la vremea aceea ne-am delectat apoi cu toţii citind poemele dedicate acelui eveniment astronomic.
Domnul Bernacsek este stabilit în Hamburg şi, Configuration Manager la Firma AIRBUS , a ramas acelaşi împătimit al Cerului.



Motto:
"Fotografia este o forma de strigat, un mod de eliberare, o arta de a exista"
Henri Cartier-Bresson



Astăzi am deosebita plăcere de a semnala un eveniment artistic sub aceeaşi semnătură: Adrian Franz Bernacsek.
Expoziţia de artă fotografică se va deschide şi în România, la Giurgiu, între 05-20 ianuarie 2008, cu vernisajul la Sala Arte, orele 17.30




Compunerea unui poem, a unei picturi, al dansului şi melodiei se naşte nu în momentul emoţiei ci în momentul amintirii acesteia, pentru că existenţa emoţiilor noastre intelectuale, înseamnă însasi existenţa noastră în inteligenţă.
În acest context, arta fotografică semnată Adrian Franz Bernacsek nu este doar o simplă fixare pe un suport a unor imagini apropiate emoţional, peisaje evocatoare adică, obiecte care doar ne spun ceva, ambiente exterioare sau interioare legate de trăiri omeneşti.
Fotografia domniei sale se fereşte de imagini non-semnificative, fără un sens conotativ.
Imaginile sale vorbesc despre marele Timp ce se percepe ca Tot.
Cu ce e mai preţioasă o cădere de apă decât un pumn de pietre de pe malul ei?
Priviţi.
Cu ce mai preţios un Om decât frunza ce cade într-o oarecare plutire?
Admiraţi priveliştea privirii.
Arta fotografică a lui Adrian Bernacsek înseamnă: Iubiţi lumea aşa cum este, în toată înfăţişarea ei! Al vostru va fi atunci Cerul.
Imaginile construite în fotografiile lui sunt poetica, visul, sunt în cele din urmă presimţirea imeselor goluri din care pornim şi în care ne întoarcem. Trecem călătorind, prin fiecare stadiu de asociere temporală a soiurilor de atomi ai elementelor universale cât de consistentă şi durabilă e existenta noastră - vîrtej urcător de praf stârnit de vânt. Pauzele lungi de miliarde de ani le decide Cerul, ca apoi totul s-o pornească de la capăt...
Dacă Voinţa Divină este Vântul şi atomii-firele de praf, fotografia lui Bernacsek se citeşte: noi suntem atunci apropierile temporare ale pulberii...
Suntem vârtejul ei vizibil.
Suntem cu toţii Anii vieţii noatre, milisecunde cosmice, durate ale vîrtejului...












Component parts


Agora


Carmen