ai tot ce şi-ar putea dori o femeie
circuli doar cu tramvaie de lux în toate sensurile oraşelor din tine
ai dezacorduri intime
sfârcurile îţi răsar uneori direct din suflet
ai rău de înălţime şi nopţi din hârtie
eşti matură şi consacrată eşti imună la moarte
tu ai mereu fluturi în stomac, o lumină ameţitoare în ochi
ai conflicte de interese cu propriile-ţi amintiri
şi talentul de a-mi face mereu capul pătrat
te-ai născut cu impresia că eşti aşteptată
tu ai un fel de tristeţe din care eu nu înţeleg mare lucru
ştii să motivezi chiar şi absurdul
eşti superficială dramatică mimezi atât de bine orgasmul
pe întuneric nu poţi visa
tu eşti egală cu tine însăţi în camera ta păsările nu mor niciodată
nu bei nu înjuri în sângele tău cuvintele tremură
ca un plâns de copil
descompui lumina până la măduvă să vezi ce e dincolo
ţii un jurnal despre tot felul de lacrimi fumezi în draci
iar primăvara înmugureşti doar pentru mine
tu eşti atât de înaltă şi atât de altcineva şi cerul începe mereu de la inima ta
ori poate nu mai ţin eu bine minte