trăim ilicit în ochiul transparent al dimineţii
ca doi somnambuli

iubita mea se crede înger sau cam aşa ceva
ar vrea să o cheme altcumva mai ales ioana
in fotografii plânge fără motiv
spre seară e mereu plictisită
nu crede în singurătate
are sprâncene de vampă îmi place
să o privesc din profil să mergem
la cinematograf
adoră filmele despre somn şi amintiri călcate de tren

ioana hai să ne credem scafandri
în creierii noştri se întâmplă zilnic dezastre
tu lipeşte-mi de inimă o ţară îndepărtată odihnitoare
unde să trăim simplu şi pur
pur şi simplu

ştiu că n-am bani nici de adidaşi
că pot fi cel mai impasibil amant
+ laureat al premiului nobel pentru lene
dar pot colecţiona porumbei medievali pentru tine
îţi pot aşeza în palme toate duminicile lumii
şi promit că la vară
vom hrăni împreună pescăruşi
pe strada t.s. săveanu
în mangalia
oraşul acela imposibil de alb

m-am născut cu un gol în stomac
inima mea e un sens giratoriu
rămâi cu mine ioana

=

sâmbătă mi-a lăsat pe frigider un bilet:
îmiplacesămi-otragipeîntuneric
♥
vreau să-mi faci doi copii albaştri