tu nu ştii mamă
eu sunt o prădătoare agilă
port în poşetă arme mortale
lacul roşu de unghii
fardul negru
şi bricheta defectă

ies noaptea şi întorc oraşul cu subsolurile-n sus
până când
prăzi hilare şi imobile
ca tata
bărbaţii
agonizează-n tremurături de orgasme
printre cartoane murdare şi şoareci

în fiecare dimineaţă
îmi dezlipesc limbile lor de pe piele
le culeg trupurile de pe la colţuri de străzi
pun blocurile îngheţate
la locul lor

apoi vin însângerată la tine
cu toate braţele lor
atârnate
de cureaua blugilor mei întăriţi de noroi
zâmbesc leneş
în faţa mormântului tău
c-o ţigară aprinsă în gură
şi-ţi pun paşnic pistolul pe cruce
spunându-ţi
că vin de la vânătoare de iepuri