Înţeleg din texte şi comentarii că lui Dumitru Cioacă Genuneanu i-a fost diminuat nivelul. O mulţime de epigrame ale aceluiaşi Genuneanu au ajuns la atelier.

Ştim cu toţii, mă refer la cei care îl cunosc de ani de zile, că Mitică e un unicat printre epigramişti. Are probleme cu gramatica, mănâncă litere, nu ştie niciodată când trebuie pus un i sau doi de i, greşeşte cratimele. E plecat de ani de zile în America şi nu mai are tangenţe prea multe cu limba română scrisă.
Pe de altă parte nici prozodia nu e perfectă. Are uneori probleme cu ritmul şi câteodată chiar cu rimele.

Dar...
Mitică Genuneanu e cel mai iubit epigramist. Nu marii maeştri ai epigramei, renumiţi din reviste şi concursuri... Nici măcar doamnele, graţioase şi incisive în acelaşi timp... Mitică e simbolul perioadei în care se râdea din tot sufletul pe agonia. Acum nu se râde, acum se zâmbeşte din când în când. Se pare că se doreşte şi extirparea acestui zâmbet. Agonia, prin noii săi editori, se vrea un site serios. Nu ştiu de ce unii confundă cuvântul “serios” cu “încruntat”… Sau chiar “încrâncenat”…

Dacă asta se doreşte, puneţi o lozincă pe frontispiciu. Luaţi zâmbetul de pe yahoo şi afişaţi-l pe prima pagină barat cu o cruce roşie. Aici nu se râde !