n-o să-ţi scriu mult
vreau doar să ştii că aici trăiesc eu
alături de trei sute de milioane de oameni
pe care n-o să-i pot niciodată atinge

ei trec pe lângă mine în fiecare dimineaţă
iar eu îi privesc prin vitrine
cum muşca din sandvişuri şi sorb din pahare de plastic
ochii lor rotunzi şi goi
se închid se deschid
se închid rar asupra aburilor

trec pe lângă ei în fiecare seară
şi ştiu ca ei luptă pentru o lume mai bună
că vor să salveze planeta şi clitorisul femeilor din triburi
că li se rup inimile pentru copiii de pe ecrane.
teoretic, sufletele lor sunt mai mari ca mall-ul din crângaşi

uneori ating geamul cu degetele
şi las în urmă dâre adânci şi lucioase
care se închid încet după mine

râcâi cu unghia în carne
apoi încui uşa. încui tot

dincolo de ziduri, gurile lor înghit bucăţi mari de lumină.