am scos de undeva dintre foile prăfuite o fotografie pâinea prăjită în farfuria de porţelan scăldându-se în soarele bogat
fotografie din vremea în care mă trezeam la 5 dimineaţa
şi mă intrebam cât de puternice aripi am
simţeam cu toţi porii căderea în urma căreia liniştea îşi întindea sfioasă pe asfalt
plapuma de puf


ascult miles davis
trompetele lui sunt atât de diferite de cele ale lui goran bregovic
trompetele lui de alamă anunţă orele înserării
orele în care ploaia trece prin sita ţânţarilor stropii se rostogolesc încet pe atlasul deschis
SUA
pepenele zâmbeşte ştirb pe calorifer
poartă fără pic de ruşine urmele liguriţei de argint
urmele intacte ale viitorului deja cosumat



nu mai servesc t.s. eliot
nici baudelaire
să nu vorbim despre vise
am încetat să visez la 13 ani


aş bea un pahar de apă rece
l-aş reciti pe kerouac


cam atât