mi se facuse dor de tine:
mergeam prin ploaie, seara, tarziu,
orasul tot parea pustiu,
si triste strazile vecine;

mi se facuse dor de tine,
te cautam printre straini,
murdar de flori, de radacini,

murdar de zilele senine
in care ma plimbam cu tine
printre crini...

in zadar!

din ploaie au ramas doar flori acum,
scaldate-n lacrimi,
orasul este mult mai trist acum,
scaldat in lacrimi,

in zadar!

in cea mai frumoasa gradina dintre gradinile raiului,
pe cea mai luminata alee dintre alei,
sub cel mai inalt copac dintre copaci,
langa cel mai curat izvor dintre toate izvoarele,

la capatul curcubeului,
o floare a murit strivita
de copita aurita
a unui inorog...