i se făcuse milă, abdomenul pulsa

mi-e frică să cobor până la tine –
călăuza o să mă ducă din zonă şi camera dorinţelor n-are uşă,

se vede

şi?
e vorba despre abandon, înţelegi
cum eram cu fereastra deschisă
se făcea că hopper mă lumina din râu

(farfuriile astea zdrăngăne când întind braţul)


uite! lumea christinei se desface bucată cu bucată, hotărăsc pe loc:
eu sunt christina (îmi atragi atenţia: e alt pictor)

atât de slab, cum poţi fi? neclintită veioza, camera are două paturi; călătorim suprapuşi –

doamna cu pălărie şi taior citeşte
cartea e un animal de companie pe picioarele încrucişate, peisajul nu e atins
nimic nu e atins de nimic

şi nici măcar nu facem parte din album. reconfigurăm iarba, vom da pagina mai târziu