Nebunatica, dar totuşi vie
Ca un mugur de primăvară
fata aceea care mi-a ucis
vreo două - trei vise
şi care s-a ascuns într-un colţ de inimă
are multă energie:
îmi aleargă prin ochi cînd îi deschid
şi cînd îi închid,
prin suflet,
prin iarba iernii uscate
care te zgîrîie pînă la măduva oaselor.
Ea tot alearga !
Astăzi mă scol mai romantic ca ieri
astăzi voi iubi mai sincer si mai cu foc!
Afară e frig, iar poezia a ingheţat
într-un buzunar al paltonului,
îmi purific privirea privind la cer
călcînd alene
expir vre-o cinci centimetri de dioxid
din gura ce soarbe numai oxigen
Merg puţin mai repede ca ceilalţi
mă grăbesc, astăzi am s-o iubesc,
fata nebunatica, cea care într-o zi mă va ucide.
Voi fi fericit !