despătimirea e atunci când
stai în sala de aşteptare
cu douăzeci de minute întârziere faţă de vara trecută
şi vezi deasupra spiralei concentric
o pasăre albastră cu aripile lipite de trup
desăvârşind oblic
ultima dorinţă dintr-o
dimineaţă de toamnă



se făcea că era lună plină
mă plimbam cu braţele întinse lateral
acoperişul era lunecos îngust
aerul tăios
am privit în gol
şi m-am răzgândit

de azi începeau coridoarele slab luminate
uşile aveau acelaşi număr purtau pe clanţă
do not disturb
vegheam nopţile
pe fotoliul din anticamera cu veioză în abajur de hârtie satinată
făceam umbre chinezeşti pe pereţi
mă gândeam la Toulouse Lautrec cu joben înalt şi baston
l-am zărit trecând şchiopătat prin încăpere
m-a privit avea ochelari cu ramă foarte subţire
sau mi s-a părut
contemplam Jardin de Paris cu dansatoare de cabaret şi jucători de cărţi
avea marginea vag desprinsă din ramă
Jane Avril dansa obosită plângea în pumn
izbucnea uneori în râs strident
începuse să mi se facă somn
domnul din stânga trişa îşi răsucea havana
mirosea apăsător a ploaie a mosc
taverna n-avea pianist
mă plictiseam numărând halebardele scuturile
săbiile de Toledo
Pinot Noir în pahar cu picior înalt
purtam rochie violet mănuşi până la cot fără degete
am stins lumânările
şi-am plecat



despătimirea e atunci când
te-aşezi lângă tine pe-aceeaşi bancă din parc
nu te observi
treci cuvinte dintr-un buzunar în altul
umbra ta glisează de-a lungul gurii lui
reiei aşteptarea de la capătul peronului
fără mirare
nu înainte de-a pune pălăria umbrela şi mănuşile
la locul ştiut
lunea pe măsuţa de ceai

se făcea că aş fi vrut să te ţin de mână
de-a binelea
ascultam tombe la neige
desculţă în cămaşa de noapte
obţinusem un plan detail al trecerii tale prin mine
îndoisem minutarul de la mijloc în jos
se lumina de ziuă
elle etait si jolie şopteai
şi
nu te grăbeai deloc

reverberam fără vocale
aburind fereastra în dreptul numelui tău