mă ţinea în cârcă tata
oamenii erau prichindei
şi aveau zâmbetul lui similică
de la ei luam bulgări de jucărie
pe care îi păstrase o mamă de zăpadă
creşteam şi rotunjeam om în locul tatei
rotunjeam om în locul meu
ce nu-mi plăcea să rotunjesc ambalam
în pachete
câte puţin
legături grele

[să fi fost tata în cârca mea
scăpam de tină?]

asfaltul ţării mele se surpă ca pământul
sub o groază de cruci

*

au trecut două zile şi două nopţi
sau poate nouă luni
mă închin la universul adn-urilor

[ai zice că nici mama nu salvează pe nimeni
zi]