aceleaşi mâini uscate care imi ating faţa

femeia sfinx se joacă în părul meu
ca şi cum
ar avea tot dreptul să îmi facă ce vrea ea

eu strig
ea râde

se repetă
aceleaşi buze moarte care mă sărută fierbinte

limba ei cu bube se întinde
pe obrazul meu

o blasfemie de culori şi oameni nebuni
clowni care sar coarda
printre mărăcini
moi

am jurnalul cu mine -
eu mănânc des hârtie
o înghit ca pe apă sfiinţită –
îl deschid şi mai rup o filă:
poveştile mele de când eram mică şi nu ştiam să alerg,
poveştile mele cu prinţi şi iubiri roz.

dar mă întorc la ceea ce sunt eu cu adevărat,
la caietul meu vechi cu moştrii şi guri căscate

fugi din calea mea
ţipă când mă vezi

să nu mă mai vrei chiar dacă sunt pentru tine



mai bine citeşte altă hârtie