până la un anumit punct
nu se amestecă
umbrele astea
roşesc din orice
că-mi vezi prin cer că-mi vezi prin haine

aproape că-mi lipseşti poate prea pripit
ai crezut că sunt ca orice femeie
cu lacrimi de mănat tăcerea
că-n îmbrăţişările tale aud
dumnezeu frecându-şi mâinile
ce-avem noi acum
multă
multă iubire nimic teatral
aici, în cel mai îngust loc de pe pământ
nu-i nimic ne pricepem
la inimi, ca la momeli proaspete
ţinute la rece. muşcaţi plăpânzilor
oricum rămân o vreme îndoielnic
uitat
într-un vagon perfect ermetic
din care nu răzbate nici măcar
prăbuşirea lui. roşesc din orice
e