ehei cum ne mai dădeam in scrânciob
eram copii tu și cu mine
și vântul îți ridica rochița
îți vedeam coapsele albe și mă rușinam
aveai cosițe aurii și râdeai tare
eu închideam ochii să te văd mai bine

apoi te/am închis într/un cerc de foc
să nu mai ajung la tine să nu te ating
și tu ai rămas așa frumoasă o copilă
și acum aud strigătele de fericire ale tinereții
și acum simt căldura focului în inimă
focul care m/a ținit departe de tine
doar admirându/te
doar minunându/mă