poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-04 | |
Am așteptat cu nerăbdare rezultatele alegerilor electorale din 28 noiembrie, ca să aflu marea dezamăgire: iar comuniștii! Nu se mai poate don’le! Un popor chinuit de atâtea veacuri nici în ziua de azi, a americanizării, a integrărilor europene să nu putem ține capul ridicat. Cum este posibil? Se mai poate vorbi despre acea nostalgie a bătrânilor pentru trecutul sovietic? În cazul acesta propun un sejur turistic, câte o putiofkă pentru aceștia la stațiunea recreativă din Siberia, să le împrospăteze memoria despre ce a însemnat regimul sovietic, despre muncile chinuitoare și crimele odioase comuniste.
Bătrânii care au votat comuniștii nu sunt bătrânii din vremea comunismului. Nu! Dacă ar fi fost, n-ar mai vota cu aceștia. Sunt niște bătrâni care simpatizează partidul deoarece li s-au făcut anumite favoruri iar pretendenții sunt cam de vârsta lor. Niște căpușe ce sug sângele național, care au pierdut orice legătură cu realitatea, regăsindu-se pe vremea socialismului sovietic când totul se baza pe tipare, planuri, iar mintea umană era pusă spre mucegăire. Un socialism renascentist- în care cântau greierași prin lanurile de porumb, păsări nemaivăzute prin livezile îmbelșugate și marșuri de voinicie de prin fața selsovieturilor iar colhozurile răsăreau ca din pământ. Ei că uite aceste mucezituri de minți, astăzi au ieșit din case spre a vota aceiași stabilitate, aceiași egalitate care astăzi nu mai există nicăieri în lume, oricât s-ar vrea, nu mai există acel tip comunism. Gata! S-a desființat odată cu acordul tuturor republicilor de a-și proclama independența. Cu mâinile osificate și fața boțită vin astăzi și pun pecetea sicriului Republicii Moldova. O orgie a națiunii românești din care facem parte. În fața lor eu mă vad neputincioasă să fac ceva, iar votul meu este anulat de către votul lor. Noi vrem un altfel de viitor, noi nu dorim sa trăim după dogmele și legile rusești. E vremea nostra! Schimbarea nu e un lucru de îngrozire, toate națiunile au trecut peste asta și astăzi se mândresc cu performanțe deosebite, în schimb noi continuăm să cerșim bucata de pâine de la ruși. De ce ne îngenunchiați și jertfiți copii, nepoții în fața unui demon mumificat și bine întreținut de mințile voastre bolnave? Comuniștii și-au făcut imaginea prin promisiunile de a crea din Moldova un paradis al bătrânilor, un fel de azil extins. Mi-e silă să cred că un om cu toate mințile în 2010 ar putea vota comunismul, iar drept mesaj pentru aceștia: adevăratul comunism după care tânjesc se află la Moscova astfel, îi rog să-și pună merele în băsmăluță și duși să fie. Un neam de veniți și prigoniți de felurite popoare ne dictează țara, impunându-și punctul de vedere, care e unul foarte îngust și demult demodat. Nu avem nevoie de votul vostru care ne înjosește patria și ne pângărește neamul românesc de temerile kgb-ului. Ați creat un popor fără nume, fără apartenență, mereu răzvrătit, împărțit, fricos și de umbra lui, dependent ca de aer de, pe veci a voastră -Patrie mumă urss.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate