Cotici Ioan, pădurar, Covasna, 57 de ani:

Tovarășul Manea Mănescu a venit la vânătoare de cerbi. Am primit instrucțiuni, că în caz că vede cerbul și trage asupra lui, să zicem că s-a rănit.
A mai fost Bălaș Alexe, care urmărea și el cerbul, care trebuia împușcat de tovarășul Manea Mănescu.
La un moment dat, am văzut un cerb de 14. Am dat semnal prin stația radio, poziția cerbului, dacă se poate împușca. După 5 – 10 minute , s-a apropiat tovarășul Manea Mănescu cu suita sa ( prim secretar, director I. S. J. și încă două persoane) .
I-am arătat cerbul. Boncănea pe un versant opus. A luat arma, a pus-o pe suportul de lemn, a ochit și a tras. Distanța era de aproximativ 120 de metri.
Eu am urmărit reacția cerbului, dacă s-a nimerit, sau nu.
Conform instrucțiunilor primite de la șefii ierarhici, că dacă primul ministru trage cu arma și l-a nimerit…e bine, dacă nu... să spunem că a fost nimerit și rănit. Cerbul nu a fost nimerit de glonț, dar am zis că a fost rănit. Tovarășul Manea Mănescu m-a trimis să văd cerbul, pentru că a zis că a tras bine. Nu era nicio dâră de sânge, nici la 200 de metri. Am controlat frunzele din jur, dar nu era sânge. Respectând instrucțiunile primite, am anunțat prin stația radio că cerbul sângerează. Tovarășul Manea Mănescu mi-a ordonat să duc monstre de sânge. Ca să nu rămân de rușine și nici pe superiori să nu-i dezamăgesc, am luat cuțitul de la brâu și am făcut o crăpătură la degetul mare de la mâna stângă. Am pus din sânge pe pietre, frunze și m-am prezentat, arătând cu mâna dreaptă monstrele ce le-a cerut.
Tovarășul Manea Mănescu a rămas încântat și a dat ordin ca dimineață să se caute cerbul rănit.
Dimineața la ora 5 am mers cu Aro, cu Bălaș, la Meneșberți. Drumul urca pe curba de nivel. La un moment dat, din autoturism am văzut un cerb care boncănea. Eu eram la volan și colegul din Aro a împușcat cerbul. Acesta s-a rostogolit până în drum și spre norocul nostru, era de 14 impar. Până la ora 6,30 , când s-a trezit Tovarășul Manea Mănescu, trofeul de cerb era la cabană.