corpurile noastre colţuroase formează geometria liniştii acute
în ochii tăi mă voi aşeza lin pe treptele sufletului tău
aici am învăţat uitarea. ne-am întors spatele. am închis ochii
fidelitatea ta va sta mereu pe gulerul unei cămăşi, conturată de buzele mele roşii
e apă în camera mea, cineva plânge în noaptea asta, dar nu sunt lacrimile mele

[tu] doar
stai acolo şi priveşte-mă căci îţi place să mă asculţi când te mint
[ei] nu-mi vor vorbi niciodată despre tine, nu-ţi vor şti niciodată numele tău de pustnic
[noi] nu vorbim niciodată în doruri

aş vrea să prind o adiere de vânt şi să-i desenez o şoaptă
adorm unde cicatricile stau deschise