Fostul elev din clasa profesorului Banciu e un geometru, în felul sãu.
Din visul aþintit al convieþuirii formelor nu a trecut nimic ºi nu trebuie sã cerem sã treacã în pânzele lui Marcel. În schimb, o geometrie incendiatã: furtuni de echere, crize de conuri ºi multe, mai ales dreptunghiuri: lame cenuºii, cenuºii, pentru înalte, roºii opere justiþiare.
Divinul Marchiz concureazã puternic, în Marcel, cu divinul Platon.
O materialitate crucitã cu o desperare arsã, un regim al logicii eficace ºi al redemþiunii prin cruzime, ridicã aceste pânze la mari semnificaþii.
Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph de Maistre, acelei palide, purificate figuri, într-un elogiu fratern.
Cãlãu suprem al formelor în punctul lor de crizã.