Moş Nicolae, spune drept,
în seara asta iar ne tragi în piept?
Poeţii se gândesc la noi
şi plâng fecioarele pe umeri goi
de trubaduri sensibiloşi
prea-siguri că ne trebuie galoşi...

Tu ştii prea bine, măi amice,
că sărăciei nu-i dai bice
cu gemete versificate
şi cu emoţii cumpărate...

Adu-le-aminte de copii
de poţi, în fiecare zi,
ne este foame-adeseori
şi frig! nu doar de sărbători!

Moşule drag, atâta pleavă
de vorbe goale nu-i otravă?
De ce le este acuma milă
şi-atâtea luni pe an doar silă?

Nici nu mai vreau nimic, bătrâne,
sunt chiar sătul de prinţi şi zâne
ce fac din sărbătoarea noastră
un bal cu curu’ pe fereastră...