nu l-am mai văzut de 19 zile timp suficient spun unii să-ţi retragi
tentaculele privitului în gol din fereastra asta prea torace
întru foamea de întreg ce-ţi roade toleranţa la corpurile vii
(omor cu talpa gândaci din gândurile astea - ţevi de canalizare în plus)
nu ştiu totul despre orbire ştiu că mi-am sigilat tegumentul
prin dezlipirea îmbrăţişărilor noastre. e modul
meu de a preţui ce am avut privirile-mi curg înăuntru ca un ţesut
adeziv pe zidurile amintirilor tot mai erodate
pe toate părţile cubului stau cu spatele la voi cu faţa către
animalul îngenuncheat din gâtu-mi prea subţire. dar ce spun eu?
nu l-am mai văzut de atâtea zile timp suficient să-mi produc anticorpi
îi deşert meticulos în groapa dinăuntrul trezirii mele. fiecare
om are un mecanism de amorţire unii se uită la meci alţii la telenovele unii în oglindă alţii pe geam. eu te uit şi uit.
peste un timp spun zodiacele pierderile sunt mediocre
* vor mai fi şi alţii care să se agaţe cu mâinile cu sufletul lor de iederă
în gratiile-mi de singurătate
* vor mai fi şi alţii care să-mi plece aşa din moft
din necesitate sau de tot
e lucru de sine stătător. sângele meu va curge diform şi în dimineţile altora.
nu l-am mai văzut de 19 zile. putea fi vorba la fel de bine de 91 de vieţi
când înfrângerea nu găseşte loc pe scaun lângă, ea încolţeşte
înăuntru. trupul mi-e cofraj pentru moarte. dnd. sunt în devenire.