într-o iarnă am urcat într-un autobus
unul la întamplare seara târziu
am stat zgribuliţi unul în altul
până la capâtul liniei
acolo l-am întrebat pe şofer câte minute avem
în mica piaţetă luminată am dansat
începuse să ningă greu
apoi şoferul ne-a făcut semn cu mâna
ne-a dus în oraş încet legănâdu-ne
tu adormită pe umărul meu
eu tot încercând să te învelesc cu inima

astăzi piaţeta aceea nu mai există
şoferul de asemenea eu nici atât
numai tu dansezi undeva cu un străin
aştepţi în zadar să ningă
în zadar aştepţi să vă strige şoferul
să vă ducă acasă

de atunci
pe umarul meu drept si-a făcut cuibul o cucuvea mare albă