îţi scriu în numele unei străzi pustii…

clădirile îşi ridică feţele spre ploaie noaptea
şi îmi privesc nudul inimii cu acea mirare
pe care morţii o au în visele noastre

toamna e un uragan de jucărie,

mă oglindesc în paloarea ei ca şi cum
aş pluti mai repede cu gustul înfrângerii
şi m-aş lăsa să cad...

viaţa nu e decât o discuţie serioasă de salon,

îţi spuneam întins pe un trotuar ud
beat de căldura hainelor tale simple

fii a mea, regina firimiturilor…