Ultima cronicã pe care am scris-o i-a stârnit pe câþiva dintre voi, aceºtia reacþionând altfel decât ar fi fost normal. Spun asta, cu riscul de a atrage iar tunetele si fulgerele voastre asupra mea, pentru cã ar fi cazul ca cei care au fãcut asta sã înþeleagã faptul cã laudele gratuite nu duc la nimic constructiv.
În urma acestor reacþii, am vrut sã-mi retrag toate textele de pe site, dar, la rugãmintea lui Ioan Lilã ºi a Amadriadei, am hotãrât sã mai rãmân, cel puþin pentru o vreme. Nu voi mai scrie cronici de cenaclu (oricum, nu am inceput sã le scriu din proprie iniþiativã, ci la sugestia lui Radu Herinean). Îi voi lãsa pe alþii sã le scrie, dacã faptul cã nu pot sã prezint numai una din feþele monedei deranjeazã. Dar, sã nu se aºtepte nimeni sã mã autocenzurez ºi sã nu-mi mai spun opiniile la fel de sincer ca ºi pânã acum.
Cei care au fost joia trecutã în Casa Eliad trebuie sã recunoascã faptul cã de aceastã datã au urcat pe scenã mai mulþi decât de obicei. Aºadar, doresc sã citescã, nu doar sã asculte. Numai loc sã aibã...
Am hotãrât sã mai rãmân, dar, dacã nu voi observa nici o schimbare in ceea ce priveºte valoarea ºi spiritul critic, voi prefera sã-mi iau rãmas bun de la voi.