 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-25 | |
Ionuț Enaș Lavrenciu este poet. Și, poet fiind el, adică mânuitor dă metaforii, s-a gândit, în naivitatea lui fizică și metafizică, (virgulă) că umbra are și ea elasticitatea ei aparentă, cât ar fi de imaterială. Și a venit să ne tulbure siesta cu măsurători lirice, gen: momentul celei mai scurte umbre. Deci, când asta? Păi, pe la miezul zilei, când soarele te bate amarnic în cap și începi, biet om nevinovat și liric plăpând, pe deasupra, să ai viziuni torențiale, de genul:
eram într-o cadă plină cu piese de șah tu fumai grav într-o luptă cu logica eu chiar eram atent la creanga esențială ea chiar prezenta problema echilibrului dintre noi Auziți, fraților, unde poate duce bombardamentul de ultraviolete în meningi: la orgii de gambit cu dame! D2-D4; D7-D5; C2-C4; D5:C4 etc. Gambit aceptaaat, desigur, devreme ce Lav/renciu se hârjonește pe-acolo, prin cada lui buclucașă, se sparge-n figuri cu figurinele alea! Numai că, hopa! apare un TU-uuu!!! Un TU, desigur, feminin, - amanta, samanta, berbanta, naiba știe cine, iar individa era fooooarte sobră, măi, cu ditamai trabucu-n colțu gurii, un trabuc serios, vere, gen Monica-Monica, adică super-performant! Că uite și poezia aferentă: și de gravă ce erea/ ea pe creanga ei stetea/ și trăgea, grav, din lulea!/ De ce pe creangă? Păi e simplu: era o păsăriiiică, neamule: numai pene, numai fulgi/ s-o tot mulgi, s-o mulgi, s-o mulgi.../ A? Nu se mulge? Seee...! E, se și... La următoarea mutare. De la marmacie: cal bate la C4; nebunu ia dama. Și-o fugărește pe marginea căzii. Nebunuuuleeeeee! Ce tot faci tu prin cada aia a ta? A? Ai să-ți dau și eu o mutare-n plic. Vrei? Sau trimiți batalionu dă figurine la băiatu? Să le-nvăț tehnica și tactica jocului din buric... Pfuu, dar am uitat un lucru esențial: știți voi de ce se afuma Genoveva? Era-n lupte eroice cu... mama ei de Logică, frățică. Că zice el, Lav/renciu: băi fato, tu crezi că e ușor cu figurinele astea? Ia gândește și cugetă, ia-te cu Logica dă gât. Că, nebun - e simplu să fii, nu dai sama nimănui de ce faci, toți te știu vesel la bibilică, le-arăți carnetu dă băiat cuminte și te lasă-n plata sfinților; da ca cal, e nasol: tre să te călărească toate nașparliile: și nu că nu m-ar duce greabănu, da e cada cam strimtă mă dau cu capu dă toate faianțilii! Mai bine stai tu pă creanga ta aia ESENȚIALĂ (ai transpirat mult, Ionuțe, până când ai dat dă expresia asta fistichie?), adică, va să zică, e un fel dă creangă biblică, din care rupse Eva măru lu Adam, sau, pur și simplu, Creangă Ion, care este un scriitor esențial al literaturii române, nu? Hermeneutica mea vioaie asta-mi spune. Că problema cu echilibrul dintre voi e simplă: cada alunecoasă, piciorele-n tavan... pas de-ți ține echilibru! Dar să vedem care-s viitoarele... m/mmm... mutări: cu un calm aproape nespus admiteai că există o luptă Se calmase, între timp, tipa. Normal: o pipă la vremea ei/ face cât un ceai de tei! Da, de luptat, tot lupta, nu se lăsa, așa calmă cum era, călărea și călărea... Vai de bietul cal! Sare-n L de colo, colo, nechezând în gându lui dă cal. Că și este o vorbă: și kalu ce zicea? Păi zicea: uite suntem încă atât de oameni i-am zis Aoleu! Păi, bre, calule, hotărăște-te: ori cal, ori măgar? Stai c-aci e vorba dă animalu ăla mitologic, centauru, bre, - juma cen și juma taur, că, de! la așa dame, așa vandame. Să vedem care pă care, acuș! Că de-aci și cântecul: iubita mea, să ne-aruncăm în cadă/ să-ți fredonez, înot, o serenadă! Când colo!... abia apucai să dezleg cimilitura și, gata! ditamai tauru își castră avântu cu melanholii blegoase și sumbre dă genu, - urechile pâlnie, pls: pentru mine viața reprezintă singura iluzie nici nu știu dacă noi chiar existăm un modul suprem de control al durerii tăcerea noastră ca un copil printre piese de mormânt E rău când armăsarii, în loc să ia dama la alergat, se-apucă și nechează platonic. Asta nu se face. Amestec de regnuri. De instincte. De prozodiii... eheeee... Auzi, morbidități: ...piese de mormânt!... cum ar veni: le pătrunse și muri/ de vasile alecsandri! După aia, e normal, așa, fără figurine că le făcu de petrecanie, le duse la cimitir! - să ajungi să-ți se-ncordeze mâinile pe instrumentația din dotare. În cadă. De unul singur. Nu tu, trabuc. Nu tu, Monică... Viață dă carici! D-aia și zice poetu,- vai dă mama lui dă lampagiu: îmi place când mă trezesc cu mâinile încordate parcă toată istoria deja s-a scris Ce să mai scrii? Poate poeme fluide pă pereți, aia să scrii! New-generation, făcută la incubator, direct pă albul imaculat al faianței! Homunculi miniaturali, progenituri pure, inconștienți de fatalitatea care-i pândește la fiecare cârpă de șters dată pe luciu. Așa că: adio, istorie! Comemorează-ți martirii nenăscuți, încă! Ei, da, da uite că,-n final, i se mai scoală speranța. Cică: dar uneori cand piesa de sprijin se mișcă liberă devin un dumnezeu propriului meu om Clar: nu mai are decât o piesă de spijin, un fel de mecanism cu înlocuitor, că nebunu e-n cămașa de forță, iar dama a devenit abstinentă: nu mai fumează trabucuri. Acu, poetu tre să se autofecundeze la liber, cu un poster excitant în față, ca un dumnezeu al uvulei sale. Cu alte cuvinte: fără ovul, fac un uvul. Și-l arăt tuturor: ia uite ce omușor am făcut io! Sunt demiurg! Gura mare: aaaaaaaaaaaaaaaaaa!....
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
