Când vestea despre identitatea secundarã sub care în ‘89 Nicu Mihoc dãdea pe goarnã la Secu despre cine intenþiona sã pãrãsescã þara a transpirat pe blogul jurnalistului Andrei Bãdin, cineva din redacþie care citea înmãrmurit mãrturia lui Dan Culcer, a exclamat cã ãsta ar fi chipurile cel mai tare scandal din Tîrgu Mureº, probabil de la evenimentele din martie ’90 încoace. Cum Mihoc nu s-a cãznit prea tare sã nege faptul, preferând sã adopte o tãcere demnã, în ochii unora lucrurile au devenit tot mai clare, cetãþenii creduli ai acestei urbe aºteptându-se la o demascare publicã a ciorii vopsite care ar fi urmat s-o ia ºi prin dos ºi prin gurã, pânã i-ar fi mers fulgii, spre deliciul asistenþei amatoare de senzaþii tari.
Pe urmã, intelighenþia precautã a opinat cã presa mureºeanã, înregimentatã în PD-L, s-ar putea sã se angajeze la o campanie curajoasã de apretare a imaginii ºifonate a lui Mihoc. TTM a trântit pe site un articol în care un jurnalist cu vechi ºtate de platã, în modul cel mai subtil cu putinþã, care cu siguranþã a scãpat multora, a transformat delaþiunea lui Marcel Popa, cioara vopsitã, într-o aºa zisã discuþie particularã cu un rãcan de la Secu. Adicã, vezi dom’le, i-a scãpat la una micã? Apoi, Zi de Zi a anunþat un interviu în exclusivitate cu Mihoc, cãruia i s-ar fi oferit astfel ocazia sã-ºi prezinte varianta pe pagini ample de ziar de uz extern – vorba unui amic.
Ei bine, nimic din toate acestea. Dupã ce Realitatea TV, pe principiul “nu facem valuri, sã nu se împrãºtie duhoarea”, a prezentat o ºtire seacã pe tema “Mihoc ºi Secu”, interviul din Zi de Zi n-a mai avut loc ºi apele tulburi de acum douã sãptãmâni s-au pãstrat la fel de tulburi, dar liniºtite precum mormântul soldatului necunoscut.
ªi, în definitiv, de ce nu? Hai sictir! Pe cine intereseazã, dom’le, rahaturile astea. Dacã nu e cu þâþe, nu face rating. N-a zis Felix Motanu’ cã toatã lumea turna la Secu pe timpul regretatului. Cel ce e fãrã de pãcat sã arunce primul piatra! “ Tatãl nostru care eºti în PD-L…” Voi ãºtia care vã daþi drept sfinþi, lãsaþi-o moartã, cã nu vã crede nimeni. Iar noi ãºtia cu inima românã, hai sã dãm mânã cu mânã, la mici cu bere ºi când o fi mai rãu, aºa sã ne fie. “Cine e pe primul loc/ Nicu, Nicu…”.