poezii poezii poezii poezii poezii poezii poezii
agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii Promo:
romana Poezii, Poezie english Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie armana Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2985 .



George Geacăr și imersiunea poetică
eseu [ ]
Articol de Carte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [unu ]

2007-11-13  |     | 



        George Geacăr este autorul volumelor: "întâmplări cu creierul meu" - 1997, "concert pentru coarde vocale și nervi" - 2002, aparute la Cartea Romanească, si "eu. zise el" - 2005, publicat la editura Vinea.
Activitatea sa publicistică a fost distinsă cu premiul de debut al editurii Cartea Romanească și cu premiul de debut al asociației scriitorilor din 1997.
        Intrucât nu am reușit să fac rost de volumul "întâmplări cu creierul meu", acest articol își va îndrepta atenția asupra ultimelor două volume ale sale."
        S-ar spune că George Geacăr este un optzecist veritabil, dar și un post-optzecist, așa cum susțin Bogdan Alexandru-Stănescu în Luceafărul nr. 29/2003 și Geo Vasile în Contemporanul, nr. 1/2004.
Realitatea însă este cu mult mai simplă.
        Acum un an, după ce am citit doar câteva texte pe clubliterar, i-am trimis un e-mail în legătură cu achiziția ultimelor două volume ale sale, întrebându-l, de asemenea, dacă nu cumva este frate cu Diana Geacăr. Reply-ul a fost unul pe măsură, George îmi cerea adresa pentru trimiterea volumelor incluzând însă și un P.S.: "sunt tatăl, nu fratele. ești sigur că mai vrei volumele ?"
        In momentul ăla am știut cât de tare ma poate deruta scrisul său și cam cât de mult o să-mi placă ce voi primi.
        Așa că George Geacăr oscilează mai degrabă între optzecism, post-optzecism și douămiism, fără a se incarda în ceva concret.
Volumele sale sunt ca două zile din viața cuiva, însoțite de un amalgam de stări diferite. Pentru că numai ce ai impresia că autorul mizează pe minimalism, și, hop, schimbă puțin registrul, ca o privire care, in funcție de siluetele feminine care-i trec pe dinainte, se înseninează, se încrunta, devine mai serioasă, mai melancolică sau mai fericită.
        Un exemplu de poem de idee, lejer, aerisit și puternic este "3" din volumul "eu.zise el":

"un lucru atât de puțin durabil
clătinarea apei în pahar.
imaginea ei
joc de lumini și umbre proiectat pe perete
născut din nimic
se va întoarce în nimic de îndată ce degetul tău
se va opri. el apare
de câte ori lovești paharul cu unghia. tu

de câte ori lovesc eu
lumea cu unghia
"

        Textul nu este greoi, nu suferă de stănescianism și nici de vreun aer sorescian, așa cum ar putea crede unii care, spre diferență de mine, ar ști din start că George este tatăl Dianei și nu fratele.
Se folosește o comparație de efect, destul de profundă și dinamică.
        E imposibil să nu-ți imaginezi acest scurt metraj în timp ce citești; pentru că autorul mizează foarte mult pe aceste scene scurte în volumele sale, secvențe cotidiene rapid derulate.
        Nu este timp de aproape nimic - e principiul pe care ni se întâmplă tot, atunci când ne grăbim să ajungem la muncă, când lovim, în fugă, pe cineva care scapă o sacoșă, suntem martorii primei ninsori sau silueta noastră face alți oameni să întoarcă pur și simplu capul după noi, din diverse motive.
        Așadar secvențele par a fi redate cu aceeași viteză și putere cu care se întâmplă în realitate, la fel de concis,
fără exagerări, neînfoiate, precum păunii, de metafore și epitete inutile.
In poemul "omul e ceva trecător", din volumul "concert pentru coarde vocale și nervi" ( ed. Cartea Romanească 2002 ), George Geacăr dă și o lecție tare de minimalism:

"un cerșetor oprind lângă blocul nostru
se pișă. blocul
nu va crește mai mare
nici nu se va usca
"

        Două lucruri cotidiene puse parcă-n antiteză.
Apropiate, acestea dau o senzație de dinamică, de lume în formare și într-o continuă schimbare, ca și-n poemul anterior, un peisaj de cauză-efect.
Citindu-l, e imposbil să nu-mi amintesc de "Când îți sug sfârcurile/sunt un personaj/din benzi desenate -/din gura mea/ies/bule/în care nu/scrie/nimic" a lui Dan Sociu.
        Câteva alte pasaje care scot în evidență dinamismul realitatii poetice ar mai fi:

"alături de blocul nostru/e-un alt bloc/așa cum un castel englezesc se vede în apă" ( "în oglindă. cu muzică de fond" ), "blocurile din micro doișpe/au sărit azi-noapte șanțul cetății/au pătruns în oraș. blocuri fără gaze fără căldură/la primărie! să ia puterea! blocuri jupuite dar încă vii/ blocuri de pe vremea lui ceaușescu" ( "popor de blocuri" ), "vrăbiile de la fereastră/ciugulesc repede/monolitul de spaimă/și trag linii apoi spre tufișuri/fiecare din praștia ei" ( "vertij" ), "ceasornicul sună dimineața la orele cinci/membrele bâjbâie pe lângă corp consolându-l" ( "imersiunea" ), chiar întreg poemul "limită de rupere.sunet":

"conectează-ne la ființa ta ascunsă
umblă la grifful
nervilor tăi. scoate sunetul ăla
de care tot spui că-l auzi. lasă
monotonia și nebunia ta
să lupte pe bune

e clar ca e toamnă.
e clar. fâl-fâl pleacă iar în țările calde
romania nu e o țară caldă
romania este o țară destul de rece.
hai să plecăm în tările calde
în toamna asta.
n-ai o țara caldă
o țarișoara în sângele tău
ca să plecam acolo ?
n-ai sânge cald ?

gata. acum obiectivează-te
privește c-un unghi exterior
și ascultă. sunetul
va umple un gol
care nu există
"

        Esențial, deschiderea optzecistă a lui George Geacăr devine o rădăcină cu terminații multiple. Cheia textelor sale este diferită la tot pasul, texte care adesea conțin adevarate revelații cotidiene cum ar fi "păstorul întristat": "în hala de lactate la unu mai/un păstor tânăr frumos la față/contemplă lumea curgând pe plai/fără lumini în ochi fără viață/de ce păstorule ?".
În ansamblu textele, cu cât sunt mai scurte, cu atât devin mai puternice. Cele lungi nu fac excepție, însă scurt metrajele par a fi specialitatea lui George Geacăr.
        Intertextul sau descriptivitatea exagerata nu pare a se regăsi pe nicăeri.
Autorul surprinde, în același timp, prin multe texte în care îmbina minimalismul cu suprarealismul.
        Deseori, pentru a putea întelege spiritul de frondă sau deschiderea modernă spre lucrurile care ne înconjoară aievea, la nivel fizic și existențial, și nu ca spirit contemplativ și abstract, unii din noi ar avea nevoie să repete 2 ani de lectură, răsfoind însă literatura americană, ori să fumeze măcar o dată o țigară de marijuana pentru a putea întelege ideea de TRIP. Poezia modernă și în general poezia care îndrăznește să-și asume și altceva în afară de flori și ceruri înstelate e ca un TRIP.
        La George Geacăr stilul frust, concis, fără o apartenență prea clară la un curent exclusivist, e principalul lucru de admirat. Faptul că reușește să realizeze cu ușurință aceste TRIP-uri.
De la un text profund, în genul "păstorul întristat" sau "3", sare cu ușurință la un poem minimalist precum "fără milă. reportaj":

"în gara târgoviște sud e un câine
nu un câine de pluș
cu limba roșie atârnând
ci un câine adevărat
fără mandibulă.

cum îl vezi îi arunci
un sfert de covrig
iar el șterge cu limba
un metru pătrat de pavaj
până-înghite cumva.

până vin trenurile
mulți aruncă bucățele de pâine
ca să vadă chestia asta. așa
timpul trece mai repede.
"


        De asemenea, există în "eu. zise el" și un ciclu, numit "imersiunea", foarte bine închegat, care dă un fel de voce interioară prelungită asupra tuturor poemelor, un backgrround peste care actualul se petrece.
Sunt două volume care demonstrează polivalența ca stil a autorului și, nu în ultimul rând, scot în evidență un absurd cotidian sensibil, rebel, fragilitatea clipelor, a momentelor esențiale care stau la baza oricărei zile.
        Autorul pare un adolescent rebel adesea, folosindu-se de realitate pentru a ajunge la ficțiune.

Alte 2 texte din biblioteca virtuală de George Geacăr:

eu.zise el
despre un fel de singurătate

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!