În timp ce adesea exista tipuri umane incompatibile cu cãsãtoria, existã neîndoielnic uniri ale unor mai putine palpabile entitati, de niveluri diferite. Asa este cazul de fata, dupa parerile multora. Puterea creatoare si logica? Cãsãtorite? Auzind despre aceasta conceptie, cu 7 ani în urma, de a înhãma tehnologia de argumentare teoretica, cu scopul de a crea un program de calculator capabil a genera fictiune beletristica, un romancier celebru ne-a informat cã puterea creatoare si logica sunt îndepãrtate precum estul de vest (cu mândrie zeflemeasca afirmand ca si asemenea metaforã este deasupra logicii, si deci peste capacitatea masinii de a o interpreta).
Tocmai o anecdotã, pãrerea, dar adevãrul problemei este cã aceastã atitudine este în mare mãsurã (si adesea violent) afirmata. Puterea creatoare este în general privitã sã implice întreruperea oarecum a rigiditatii care salasluieste in inima logicii; creativitatea, cel putin in sens artistic, este obisnuit identificatã cu emotiile si irationalul. Freud, ale carui protectii specifice sunt astãzi o "binarã diafanã", reamane o figurã germinalã, adesea ajungând in miezul lucrurilor drepte. Freud a fost de pãrere cã puterea creatoare este legãtura între artã si joc, si aclama suspendarea principilor rationale. Postuleaza ca scriitorul-creator face cam acelasi lucru ca si copilul jucandu-se. El creeazã o lume de fantezie, pe care el ia foarte în serios, investind in ea cantitãti mari de emotie, în timp ce o separã cu asprime de realitate.
Oricat de problematicã si întunecoasa poate parea astazi teoria lui Freud, aici el face pur si simplu o observatie care nu poate fi pusa in dubiu. Dar problema este dacã jocul atat de sofisticat poate în final sã se rezume la logicã. Este jocul lui Joyce si Tolstoy, si Updike, si Helprin, si Morrison la baza logica în actiune?
Multe întrebari au fost ridicate: Un calculator va putea vreodatã sã batã jucãtorul de sah uman cel mai bun? In disputa dintre geniul lui Kasparov si creierul de siliciu al lui Deep Blue, îmbunãtãtit fiecare sãptãmânã, multi ar întreba: Ar putea un calculator sa invinga pe toti marii maestri in mod repetat si, definitivmente, mereu în jocul de turneu normal? Autorii de specialitate rãspund, fãrã sovãire, afirmativ (pe mãsura ca oricine stie un lucru sau doua despre ametitoarea ascensiune a puterii de calcul de pe aceastã planetã, desi, dupa calculele noastre, i-ar fi necesar un deceniu masinilor pentru a realiza astfel de metronomic triumf.

Vor deveni robotii mai destepti decat noi?

Asa cã, calculatoarele vor fi curând mai elegante decât pe noi la sah; nimic controversat aici. Dar despre celelalte activitãti creatoare ce se poate afirma? Conform unui cvartet de cãrti recent aparute, curand nu va mai exista domeniu in care calculatoare si roboti sã nu poatã sã ne depaseasca:
1. Eu, Robotul: De la simpla masina la mintea transcendenta, Hans Moravec
2. Era masinilor spirituale: Când calculatoarele depasesc inteligenta umana, Ray Kurzweil
3. Când obiectele incep sa gandeasca, Neil Gershenfield
4. Marsul masinilor: De ce noua generatie de roboti va domina lumea, Kevin Warwick
Noi gãsim multe preziceri în aceste cãrti a fi de râs. De exemplu, Moravec prezice cã robotii vor deveni din ce in ce mai inteligenti, atat de repede incat in 2040 va marca aparitia celei de-a patra generatii de roboti, care ne vor depãsi în toate aspectele. Ei nu vor opera doar in sfera uzuala, pe care în mod curent o asociem cu robotii (muncã inflexibil fizicã; manufactura), dar vor conduce companiile si desfasura cercetarea. Problema principalã a predictiilor este cã ele sunt categoric inconsecvente cu absenta completã a activitatii creatoare in lumea contemporana. In indexul cartii lui Moravec nu are nici o intrare referitoare la creativitate, dar solicita creativitate desfasurarea cercetarii, nu?!
Si care ar fi situatia conducerii IBM? Necesita aceasta putere creatoare? Fiecare tehnologie de astãzi se datoreste creativitatii umane a celor ce au trãit ieri. Privind in jurul nostru, produsele ce ne inconjoara conserva originile celor mai creative minti umane: tastând la laptopul meu, la un restaurant preferat, vãd ideile lui Turing, bautura pe care o consum poarta pecetea inginerilor care au proiectat sticla, dar si a bucatarilor ce au inventat reteta, de asemenea ceasul de la mana, În becul ce lumineaza vãd pe Edison, iar in telefonul mobil pe Bell. În mod evident, eu as putea sã continui fãrã oprire, pariez ca oricine.
În special, este sigur a afirma ca nu ar fi fost calculatoarele si robotii pe aici astãzi,in absenta sclipirilor geniului uman creator. Totusi, Moravec, cu o viziune procalculatorista, pastreaza silentiozitatea asupra creativitatii. Foarte interesant. Dar unde sunt laboratoarele AI în care calculatoare creeazã lucruri? Unde sunt laboratoarele în care calculatoare creeazã ramurile noi ale matematicii, noi tipuri de muzicã, romane mari, teoriile stiintifice moderne si asa mai departe? Unde sunt acestea?! Nu exista!
Totusi, avem dovezi incontestabile de progres, pe urmatoarele directii:
- Nasa va rula misiunile de succes pe Marte si alte planete;
- Masini controlate inteligent, mai sigure decât cele controlate manual;
- Roboti casnici si ambientali;
- Chiar in prezent, cea mai mare parte a diagnosticului medical se poatã sã fie executat cu calculatoare, la o acuratete fãrã pereche în afarã unui numãr mic de diagnosticienii umani. În viitor, diagnosticul automat va ajunge un punct unde va deveni irational a consulta un medic uman.
Si asa mai departe. Dar observati ca orice element din aceasta lista nu necesita putere creatoare (sorry, diagnosticieni!) Asa cã noi încã avem întrebarea înaintea noastra: Cum ramane cu creativitatea? Robotii vor ocupa un loc central în viitorul nostru, dar Einstein, Tolstoy, Turing, Shakespeare, Platon, Eminescu... vor putea masinile vreodatã sã ajungã la rangul lor?

De la sah la creativitate literara.

În experienta noastrã, oamenii sunt complet de acord cu ideea ca o masinã sã fie invincibila la sah, deoarece chiar si aceia nelegati de fineturile algoritmilor de cãutare intuiesc faptul matematic ca sahul, în partea sa fundamentala, este complet mecanic, si ca pentru cineva care ar putea sã priveascã destul de departe înainte, jocul devine banal.
In timp ce AIxpertii (ex: Douglas Hofstadter) încearca a reduce puterea creatoare la calcul, mintea nespecializata este fundamental tulburatã de perspectiva masinilor creatoare. Acest este probabil deoarece ele intuiesc ca viitorul descris în cvartetul de cãrti citate anterior poate deveni realitate, cu aceste masini devenite creatoare.
Definitia creativitatii puternice este echivalenta cu originalitatea bruta. Ea este capabila de creatie ex nihilio, si desi asemenea creativitate se poate a nu exista, conceptul de a crea ceva de la nimic este foarte real nu numai la monoteisti, ci si la multi savanti atei care au pus in dubiu puterea creatoare.
Paradigma Margaret Boden, neîndoielnic cea mai înalta autoritate mondiale in creativitate computationala: Ea face distinctie între o marca de creativitate asociata cu combinatiile neobisnuite ale ideilor vechi (ea ofera exemplul aranjamentului Lennon-McCartney la melodia Yesterday, prin introducerea violoncelul la acest gen muzical), si un tip de creativitate în care ceva complet si în întregime nou este creat (ex. geometria neeuclideana , unde suma unghiurilor unui triunghi este diferita de 180 grade). Computerele desigur nu au încurcãturi cu primul tip de creativitate. Ultimul tip este însa mult mai dificil pentru ele. Este aproape imposibil de imaginat cum un calculator ar putea autonom descoperi o clasã nouã de numere prin tehnicile de probã noi, care au fost una din realizãrile celebre ale lui Cantor.
Deosebirea între creativitatea puternicã si cea slabã nu este una nouã. Când Alan Turing, unul dintre bunici stiintei calculatoarelor si ai inteligentei artifiale, a propus ca, dacã o masinã ar putea sã treacã jocul sãu celebru al imitatiei (în care calculator promoveaza dacã el este lingvistic indistinctibil de un om; Jocul este acum cunoscut ca testul Turing), noi, oamenii, ar trebui îndatã sã concluzionam ca o masinã asemenea sã poatã gandi.
Lady Lovelace a argumentat: Calculatoare nu vor fi niciodatã creatoare, pentru ca puterea creatoare necesitã sã creeze ceva, si aceastã este tocmai ceva ce calculatoare nu pot face. Computerele fac doar ceea ce sunt programate pentru a face, nimic mai mult. Creativitatea slabã nu constituie insa obiectul acesteia.

Cum construim un Autor Artificial?

Existã multe dimensiuni peste care povestirile pot sã varieze. Intriga reprezinta numai una dintre ele. Personajele, montãrile, teme literare, stilul, fictiunea etc.
Genul beletristic are variabilitate foarte largã pe aceste dimensiuni. Romanele de ultimã orã este acceptabil sa aiba mai degrabã o conspiratie imprevizibilã, traversatã cu personaje imprevizibile, în situatii imprevizibile, cu amestecurile imprevizibile de dragoste, rãzbunare, gelozie, trãdare samd. Unul dintre efectele cele mai marcante este sã creeze imagini de neuitat în mintea cititorului. La celalalt capat al spectrului stã fictiunea plina de formulare si filmul; aici variabilitatea este îngustã.
Unele povesti de dragoste, de exemplu, nu ofera variabilitatea largã de conspiratie si factorul de caracterizare: Ele implica acelasi caracter de fiecare data, dansând fierbinte si greu la aceeasi coregrafie.
Dacã un generator de povestire poate sau nu sã fie implementat sã realizeze o variabilitate larga se bazeaza deosebirea arhitecturalã. Un sistem de generator de povestire are o deosebire arhitecturalã, dacã pentru fiecare aspect al povestirii care poate sã varieze, exista componenta corespondentã distinctã a arhitecturii tehnice, care poate sã fie parameterizata pentru a realiza diferite rezultate. În timp ce noi datorãm multe pionierilor generatiei de povestire, putem spune ca sistemele lor au esuat sã activeze variabilitatea largã prin deosebire arhitecturalã.
Dar existã si alte calitati, care sunt la fel de importante:
1. Sa ofere calitate de puternic creator: satisface, sau cel putin tinde sa satisfaca cererile sofisticate propuse de lectorat;
2 Sa genereze imaginarul în mintea de cititorului: Un agent artificial aspirând la a fi enumerat printre literati trebuie sã învredniceascã imaginea cititorului de semnificatie. (Uneori chiar fictiunea literarã poate primi acest calificativ, în ciuda simplitatii prozei: este cazul lui Victor Hugo, in romanul Mizerabilii, nemuritoare prin imaginea canalelor din dedesubturile Parisului);
3 Sa situeze povestea în peisajul constiintei: AI trebuie sã creeze povestiri având nu numai un peisaj de actiune, ci si un peisaj de constiintã, definit cu starile mentale ale personajelor;
4 Sa matematizeze miezul fictiunii beletristice: prelucrarea temelor celebre (ex. trãdare), astfel prelucrata ca urmare a formalizarii temelor in discutie;
5 Sa genereze povestiri cu adevãrat interesante: Un nuvelist artificial adevãrat trebuie sã atinga cititorul la topica specialã, ca sexul, banii si moartea, si de asemenea teme clasice ca trãdare, ambitie nemiloasã si dragoste neîmpãrtãsitã;
6 Sa se adapteze structurilor povestirilor - gramaticile de povestire;
7 Ultima dar nu cel din urma: Un autor artificial sã trebuiascã sã creeze o prozã nemecanicã, "vie".

De ce sa construim autori artificiali?

În cele din urmã, cea mai simpla intrebare - existã cel putin trei motive generale: douã teoretice si unul practic.
Primul motiv teoretic: pentru investitia de timp, bani si talent în cãutare pentru o masinã creatoare este sã lucreze spre un rãspuns la întrebarea dacã noi însine suntem masini. Dacã partea creatoare de cunoastere umanã poate sã fie capturatã prin calcul, atunci este cu sigurantã acceptabil ca noi suntem fundamental calculatoare.
(Partea cea mai cotidianã de munca intelectualã umanã este predictibil sã fie mecanizatã, iar nivelul mai profund, al senzatiilor si interactiilor cu mediul nu ar trebui sã reprezinte obstacole de netrecut pt marsul AI prin secolul urmãtor).
Al 2lea motiv teoretic este complet si simplu: Pentru a linisti pe cine crede cã logica este mereu închisã fata de la lumea emotionantã a creativitatii.
Ratiunea fundamentalã practicã pentru silinta noastrã este cã masinile capabile a lucra alãturi de oameni în areale solicitand creativitate este de o valoare incalculabilã. O masinã capabilã a scrie un roman formidabil sau compune, sau filma, sau creeazã si conduce povestirea într-un joc online reprezinta, bãnuiesc, aurul curat.