Cel mai tare mă înspăimântă o pagină goală....Senzația e acutizată de liniuța care pâlpâie în colț așteptând, cerând să-mi deșert desaga gândurilor ...Mă sperie pentru că nu știu ceea ce va ieșii, unde mă voi transporta scriind, dacă voi reușii sau nu să redau sau să transmit paginii goale ceea ce simt sau trăiesc sau văd..
Deocamdată scrisul e pentru mine ca o exorcizare... Îmi alungă inexprimabilul...
Cu toate că am dorit să urmez un profil umanist atât în liceu cât și la facultate, viața a hotărât să mă facă inginer...
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri.
Texte Recomandate
