Oraş de reşedinţă: Sevilla
Are limba maternă


Biografie Gustavo Adolfo Bécquer

Pagina personală web Gustavo Adolfo Bécquer


 Adresa directă a acestui autor este : 

Cele mai recente texte introduse:

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 1

1 :
Poezie 2005-12-04 (2699 afişări)

2 : Rima II
Poezie 2006-05-03 (2911 afişări)

3 : Rima III
Poezie 2006-05-03 (2533 afişări)

Ca noaptea de negru... : Traducere de Vasile Romanciuc
Poezie 2009-05-15 (1458 afişări)

Cerraron sus ojos : Rimas
Poezie 2004-10-01 (10673 afişări)

Muntele strigoilor : nuvelă romantică
Poezie 2009-01-13 (1277 afişări)

Rimas :
Poezie 2004-09-26 (6854 afişări)

Si al mecer las azules campanillas : Rimas
Poezie 2004-10-01 (3226 afişări)

Tu pupila es azul : Rimas
Poezie 2004-10-01 (5090 afişări)

Biografie Gustavo Adolfo Bécquer

Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet şi narator spaniol, aparţinând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care îşi semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerţul şi care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622.

Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât şi fratele său Valeriano, erau foarte talentaţi la desen. Dar tatăl lor a murit pe 26 ianuarie 1841, pe când Gustavo Adolfo avea doar cinci ani. În 1846, la zece ani, Gustavo Adolfo a intrat în Colegio de Náutica de San Telmo, din Sevilla, unde l-a avut ca profesor pe Francisco Rodríguez Zapata, discipol al marelui poet Alberto Lista. În acelaşi timp se împrieteneşte cu Narciso Campillo, şi el preocupat de literatură. Dar pe 27 februarie 1847 fraţii Bécquer au rămas orfani şi de mamă, fiind adoptaţi de mătuşa lor María Bastida şi de Juan de Vargas, care s-au ocupat de nepoţii lor, între care s-a format o legătura din ce în ce mai strânsă. De altfel cei doi fraţi aveau să întreprindă multe călătorii împreună.