Oraş de reşedinţă: Bolintin-Vale (Bucureşti)
Are limba maternă


Biografie Dimitrie Bolintineanu

Pagina personală web Dimitrie Bolintineanu


 Adresa directă a acestui autor este : 

Cele mai recente texte introduse:

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 2 : 1

Cahul :
Poezie 2005-10-19 (1495 afişări)

Călugărenii :
Poezie 2005-10-19 (1267 afişări)

Cântec :
Poezie 2005-10-19 (1605 afişări)

Cântec :
Poezie 2005-10-19 (1395 afişări)

Cântec naţional :
Poezie 2005-12-02 (1432 afişări)

Cântece şi sărutări :
Poezie 2005-12-02 (1532 afişări)

Căpitanul de vânători :
Poezie 2006-08-26 (1154 afişări)

Căpriţa de aur :
Poezie 2006-08-26 (1035 afişări)

Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare :
Poezie 2005-12-02 (2945 afişări)

Cetatea Albă : (Akerman)
Poezie 2005-12-02 (1415 afişări)

Codrul Cosminului :
Poezie 2005-12-02 (1636 afişări)

Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul :
Poezie 2005-04-05 (1385 afişări)

Consiliul secret :
Poezie 2005-12-02 (1195 afişări)

Copilaşii :
Poezie 2005-12-02 (1362 afişări)

Copilul din casă :
Poezie 2005-12-02 (1322 afişări)

Cornul lui Sas :
Poezie 2005-12-02 (1529 afişări)

Cupa lui Ştefan : legendă istorică
Poezie 2004-03-02 (2999 afişări)

Deşertul :
Poezie 2006-08-26 (1319 afişări)

Domnul Mavrogheni : legendă istorică
Poezie 2004-03-02 (1958 afişări)

Dromichete :
Poezie 2006-04-19 (1309 afişări)

Dumbrava Roşie :
Poezie 2010-01-17 (1287 afişări)

Elegie la o tânără fată :
Poezie 2006-04-19 (1547 afişări)

Fata de la Cozia : legendă istorică
Poezie 2004-03-02 (2153 afişări)

Fata popii :
Poezie 2005-03-04 (2772 afişări)

Fluturaşul :
Poezie 2010-03-05 (789 afişări)

Întoarcerea lui Mihai :
Poezie 2005-04-09 (1665 afişări)

Invocaţie :
Poezie 2009-07-12 (641 afişări)

La o viorică :
Poezie 2010-01-23 (1068 afişări)

La România :
Poezie 2009-11-25 (884 afişări)

Lui Alecsandri : 07.08.2004
Poezie 2004-08-07 (1699 afişări)

Mărioara : legendă istorică
Poezie 2004-03-02 (2145 afişări)

Mihai pădurarul :
Poezie 2009-01-27 (1468 afişări)

Mihai şi călăul :
Poezie 2009-07-14 (1865 afişări)

Mihnea şi baba :
Poezie 2005-04-05 (1570 afişări)

Mircea cel mare şi solii :
Poezie 2009-01-27 (2575 afişări)

Mircea la bătaie :
Poezie 2009-01-27 (1310 afişări)

Mireasa mormântului :
Poezie 2004-03-02 (1947 afişări)

Moartea lui Mihai Viteazul :
Poezie 2003-10-30 (4345 afişări)

Monastirea Putna :
Poezie 2005-07-19 (1788 afişări)

Muma lui Ştefan cel Mare :
Poezie 2005-09-06 (64739 afişări)

Muma tânără :
Poezie 2009-11-25 (832 afişări)

Năvala lui Ţepeş :
Poezie 2009-01-27 (1378 afişări)

O fată tânără pe patul morţii :
Poezie 2005-04-05 (2473 afişări)

Se scaldă :
Poezie 2005-12-08 (1374 afişări)

Singuratatea :
Poezie 2005-06-21 (1710 afişări)

Un ostaş român închis peste Dunăre :
Poezie 2009-01-27 (1400 afişări)

Visul lui Ştefan cel Mare :
Poezie 2009-01-27 (4990 afişări)

Ziua bună la ţară :
Poezie 2009-11-25 (747 afişări)

Ştefan la moarte :
Poezie 2009-01-27 (1421 afişări)

Biografie Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, Bucureşti) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluţia de la 1848 şi diplomat.

Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în ţară din Ohrida. În puţini ani ai tatălui său Ienache îşi făcu în Valahia o situaţie acceptabilă. Arendaş, mic proprietar, apoi subprefect, cu reşedinţa la Bolintin, sat aproape de Bucureşti; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.

Orfan de ambii părinţi încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susţine de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcţionăreşti. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditeşti". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morţii", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morţii" era o imitaţie după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, şi a fost publicat în "Curier de ambe sexe".

La fel ca alţi paşoptişti, tânărul nu se trudi prea mult să intre în graţiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.

În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia literară, sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociaţiei literare, audiază şi el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. Nu trăieşte decât pentru Revoluţia pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioşi hotărâră să se întoarcă în ţară. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliţiei, Ion Manu, îl „mirosise" şi, refuzându-i paşaportul pentru Moldova, îl ameninţase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluţia...

Şi la 1848 revoluţia a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare faţă, dar redactorul-şef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice şi al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.

Izbucnind revoluţia din 1848, reveni în ţară şi redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ş. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluţia - a fost exilat şi se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol şi în fine la Paris ca să-şi continue studiile întrerupte.

Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iaşi, dar Poarta nu i-a permis intrarea în ţară şi atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicaţiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes şi scrise cu multă căldură.

Întorcându-se în ţară la 1859, intră în politică şi deveni ministru de externe, culte şi instrucţiune publică. Prin stăruinţele lui, ale lui Costache Negri şi ale lui V. A. Urechia se înfiinţează primele şcoli la românii macedoneni.

Pe la 1866 se retrase din viaţa politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză şi în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existenţă foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toţi îşi puse biblioteca la loterie şi fu câştigată de Vasile Alecsandri şi Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenţiei unor amici, fu aşezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme şi fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câţiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast şi patriot.