Oraş de reşedinţă: Băile Struga, judeţul Iaşi
Are limba maternă


Biografie Mihai Ursachi

Pagina personală web Mihai Ursachi


 Adresa directă a acestui autor este : 

Cele mai recente texte introduse:

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 1

Aşa grăit-a :
Poezie 2009-10-22 (1354 afişări)

Casa :
Poezie 2009-03-08 (1710 afişări)

Cîinele Miriapodis :
Poezie 2009-11-05 (1717 afişări)

Din reveriile domnului R. :
Poezie 2011-01-09 (820 afişări)

Eli, Eli... :
Poezie 2010-05-23 (870 afişări)

Flanela :
Poezie 2005-07-07 (2721 afişări)

În adâncuri :
Poezie 2010-06-19 (1084 afişări)

Magie si alcool :
Poezie 2003-05-28 (4399 afişări)

O viaţă bogată :
Poezie 2010-08-09 (1097 afişări)

Odaia gingaşei iubiri :
Poezie 2002-09-03 (3194 afişări)

Originea şi destinul unei haltere de modă veche : din Missa Solemnis (1971)
Poezie 2009-09-03 (1316 afişări)

Poemul de purpură - fragmente - : din Poemul de purpură și alte poeme (1974)
Poezie 2011-01-01 (1546 afişări)

Proiecte primăvăratice :
Poezie 2010-01-08 (1561 afişări)

Solia : din Inel cu Enigmă (1970)
Poezie 2010-11-29 (838 afişări)

Triplu poem pentru batrânul porcar Garibaldi :
Poezie 2002-08-22 (2241 afişări)

Biografie Mihai Ursachi

Mihai Ursachi (n. 17 februarie 1941, Băile Struga, judeţul Iaşi - d. 10 martie 2004) a fost un poet şi traducător român.

În anii '60, a fost închis pentru încercarea de a trece înot Dunărea lângă Porţile de Fier. Până în 1981, când a emigrat în SUA, nu a avut nici un fel de loc de muncă stabil. Vara lucra ca salvamar la Lacul Ciric, lângă Iaşi, activitatea sa literară însumând mai multe volume de poezie, eseuri şi traduceri din limba germană.

A tradus în limba română creaţiile unor scriitori ca Hölderlin, Schiller şi Paul Celan.

În Statele Unite a intrat în viaţa universitară, fiind, pe rând, asistent de limba germană la Universitatea Statului Texas din Fort Worth, apoi doctorand şi lector la Universitatea Statului California. Cu toate acestea, Ursachi a revenit în România după Revoluţie, când a obţinut şi primul său contract de muncă în ţara natală, fiind numit director al Teatrului Vasile Alecsandri din Iaşi.

După ce în 1992 a fost demis, printr-un decret al ministrului culturii, a preferat să trăiască cât mai discret, având puţini prieteni. În 1998, a publicat un volum retrospectiv al carierei din România, intitulat Nebunie şi lumină. Autorul locuia în Iaşi, România, unde preda la universitate şi era secretar al Uniunii Scriitorilor.

În 2001, a fost candidatul propus de România pentru Premiul Nobel pentru Literatură.
Opera
Inel cu Enigmă (1970)
Missa Solemnis (1971)
Poezii (1972)
Poemul de purpură şi alte poeme (1974)
Diotima (1975)
Marea înfăţişare (1977)
Arca (1979)
Zidirea şi alte povestiri (1978; ed. a II-a revăzută, 1990)
Poezii (1996), în colecţia "Poezia română contemporană" îngrijită de Mircea Ciobanu
Nebunie şi lumină (Ed. Nemira, 1999)
Inel cu Enigmă. Opere complete (Ed. Cartier, Chişinău, 2002)
Benedictus (2002)
Referinţe critice se găsesc de asemenea şi în Petre Anghel, 'Mihai Ursachi', Comunicare transculturală, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2003