În numãrul de astãzi, 26 ianuarie 2007, mi s-a oferit de cãtre revista „Foaia Romîneascã”, sãptãmânal al românilor din Ungaria, condus de doamna Eva Iova-ªimon, onoarea debutului în presa scrisã.

Onoarea a fost cu atât mai mare, cu cât mi s-a oferit posibilitatea nu doar a publicãrii unei singure poezii, ci a unei întregi pagini, cuprinzând cinci poeme însoþite de graficã.

Aceastã primã apariþie în presa scrisã nu ar fi fost posibilã fãrã tãrâmul fertil de germinare, creºtere ºi maturizare oferit de Agonia.ro.

Sunt profund îndatorat editorilor care mi-au tãiat la timp vrejurile neroditoare, dar ºi tuturor confraþilor care, prin comentariile lor de suflet, m-au fãcut sã mã privesc „cu fricã ºi cutremur” în oglinda realitãþii literare.

Mã proºtern în adorare ºi eternã iubire în Faþa Dumnezeului Tatã al Domnului Nostru Isus Cristos, care, prin atingerea adierii Duhului Sfânt, mi-a lãsat ºi înnobilat dincolo de darurile spirituale, acest dar de suflet al scrierii ºi poeziei.