- Alo, ce faci copilu’, ia spune, tot la “Adevărul” eşti?
- Păi unde?
- Bravo! Auzi, tu când mai scrii şi pentru noi?
- Păi ce să scriu?
- Ce vrei tu!
- Proză?
- Proză. Da’ să fie cam ce mi-ai trims ultima dată. Auzi copilu’, am o întrebare la tine: tu ştii unde e înmormântată Maica Domnului?
- Păi eu ştiam că în Ierusalim.
- Ba nu e în Ierusalim, e în Efes.
- Ba eu aşa ştiam.
- Nu se poate! Auzi, nu poţi să dai un telefon să afli exact? Şi te sun peste câteva minute…

Peste câteva minute, l-am lămurit. În Grădina Ghetsimani, îmi spusese preotul Paul Bogdan, în Oraşul Vechi, lângă Ierusalim. Numai că Fecioara Maria nu era înmormântată, ci doar mormântul ei se afla acolo, pentru că ea nu murise, doar adormise şi se ridicase la cer.

Să fi fost prin noiembrie anul trecut, poate cu o lună, poate cu mai putin de o lună sau poate cu mai mult de o lună faţă de data morţii sale, 6 decembrie 2007, la vârsta de 62 de ani. Poate că m-a întrebat atunci, sau poate imaginaţia mea îmi joacă feste (lucram, ca şi acum, şi atunci la ziar), ce vârstă avea Fecioara Maria când a adormit. Dar cred, e mai înţelept să cred aşa, că imaginaţia îmi joacă feste.

Marius Tupan a plecat brusc, cum ar închide telefonul, şi ne-a lăsat uimiţi că nu mai este. Aşa de brusc, târât de vreo curiozitate din lumea de dincolo. Uneori mă întreb când mă va suna din nou; aş vrea să ştiu: ce face “Luceafărul”? E bine, e rău?

În pasajul de la Universitate mai poate fi găsit, cu 2 lei bucata, nr. 46-47 din decembrie 2007, al prestigioasei reviste de cultură care nu mai trăia de mult din subvenţii de la stat. Numai Dumnezeu ştie din ce.

Au apărut în revistă, unii chiar au debutat, grei ale literaturii de astăzi, sau poate nulităţi. Am publicat şi eu acolo. Ba am luat şi un premiu din care mi-am cumpărat eşarfe şi pantofi. Ştiu că Marius Tupan mi-a făcut atunci un cadou. N-am fost niciodată un geniu. Prefer să cred, vorba lui din editorialul (re)publicat în ultimul număr, că “sunt un om norocos”! Chiar, citiţi-l, când aveţi timp. E tare, pe bune.