Ultima apariţie în colecţia ”Autori români”, a Editurii Vremea, este Poveste cu o fată, volum de proză scurtă, semnat de George C. Dumitru.

Autorul a publicat mai multe povestiri în reviste literare, iar debutul editorial şi l-a făcut în antologia Respiro. Proză scurtă 2000-2002 (Editura Dacia, 2003).



"Ce-ar fi de spus în legătură cu o fată de doisprezece ani care a murit? Că era frumoasă. Şi inteligentă. Că-i plăcea şotronul. Şi că a fost prima mea iubire. Şi că ei i-am scris primul bileţel de dragoste, cu un creion cu vârful bont. Am scris apăsat, cu litere de tipar "Ailăviu", şi i-am îndesat hârtiuţa în buzunar la sfârşitul orei de matematică. Apoi am continuat, cu acelaşi creion, "Ailăviu", înaintea orei de geografie, la intrarea în laboratorul plin de hărţi umede mirosind a mucegai. "Ailăviu", la ora de chimie, printre eprubetele cu miros de sulf şi sare, "Ailăviu", la ora de agronomie, printre puieţii de cireşi plantaţi pe lângă gardul şcolii. Ailăviu deci te iubesc, la sfârşitul orelor, apăsându-mi coatele pe verdele zgrunţuros al zidului şcolii, ailăviu deci te iubesc, alergând după ea şi îndesându-i-l lângă celelalte, în buzunarul mic al uniformei, întorcându-i apoi spatele şi fugind spre casă, uşor ca un fulg, cu ghiozdanul mişcându-se sus-jos-sus-jos, ca ţâţele Miei sub tricou, în vara ce trecuse, la munte. Noaptea a trecut rece, a trecut caldă, apoi a trecut iarăşi rece, lăsând loc unei dimineţi îngălbenite, cu multe frunze pe jos, cu ghete negre descojite şi ciorapi flauşaţi. O dimineaţă ca o lacrimă într-un cub de gheaţă. O dimineaţă cu pulpele mele fierbinţi pe scaunul rece din clasă, deschizând drumul unei zile cu întrebarea, Ai văzut biletele de la mine? nerostită până la sfârşitul orelor, însă aruncată înainte de plecare, din vârful buzelor, timidă, dintr-o suflare, Aivăzutbileteledelamine? atunci când lipsa oricărei reacţii devenise un morman de sârmă ghimpată." (fragment din Poveste cu o fată)


se poate comanda de aici:

http://www.edituravremea.ro/poveste-cu-o-fata