sága, s.f. - Povestire apartinand vechii literaturi scandinave, in care faptele istorice se impletesc cu elemente mitologice - din fr.saga, germ. Saga

sarabandă, sarabande, s.f. - Numele unui vechi dans popular spaniol, asemanator cu menuetul; melodie dupa care se executa acest dans; (...) - din fr. sarabande

satiră, satire, s.f - Scriere in versuri sau in proza in care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societatii, cu intentii moralizatoare; p. gener. scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, muscator; Categorie estetica din sfera comicului, care critica cu violenta si caricatural pe cineva sau ceva - din fr. satire, lat. satira

scenariu, scenarii, s. n. - Textul succint al unei piese de teatru, al unui specatcol sau al unui film, de obicei impreuna cu indicatiile tehnice si de regie - din fr. scénario, it. scenario

scenografie, s. f. - arta de a executa decoruri, costume etc. pentru un spectacol - din fr. scénographie

schiţă, schiţe, s.f - 1. (..); 2. Specie literara a genului epic de dimensiuni reduse, care infatiseaza un singur episod caracteristic din viata unuia sau a mai multor personaje - din int. schizzo

scolastic,-ă, scolastici, -ce, adj. - 1. s.f. Sistem filozofic aparut in evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii crestine si se caracteriza prin rationamente abstracte si prin artificii logice; p.ext. mod de gandire si de activitate intelectuala bazat pe cunoastinte formale, rupte de practica si manuite pedant; Nume dat invatamantului (filosofic) din tarile Europei medievale dominate de catolicism; (...) - fr. scolastique; lat. scholasticus

scólie, scolii, s.f. - 1. (in Grecia antica) Cantec recitat cu acompaniament muzical. 2. (Livr) Nota filologica, istorica sau comentariu pentru intelegerea textului unui autor din antichitate; (...) - din fr. scolie

semantém, semanteme, s.n. - (Lingv.) Unitate de baza a cuvantului , in cadrul unei familii lexicale (egala, de obicei, cu radacina cuvantului) , considerata purtatoarea sensului lexical - din fr. semanteme

semantic, -ă, semantici, -ce, s.f, adj. - 1. s.f. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studierea sensurilor cuvintelor si a evolutiei acestor sensuri; semasiologie, semantism; 2. Teoria interpretarii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat; 3. adj. Care tine de semantica, care se refera la sensurile cuvintelor; - din fr. sématique

silabism, s.n. - Sistem de scriere in care fiecare silaba este reprezentata printr-un semn; din fr. syllabisme

silogism, silogisme, s.n. - Rationament deductiv care contine trei judecati legate intre ele astfel incat cea de-a treia judecata, care reprezinta o concluzie, se deduce din cea dintai prin intermediul celei de-a doua - din fr. syllogisme

simbolism, s.n. -1. (...); 2. Curent in literatura si arta universala, constituit in Franta la sf. sec. XIX, potrivit caruia valoarea fiecarui obiect si fenomen din lumea inconjuratoare poate fi exprimata si descifrata cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent; (...) - sin fr. symbolisme

sinafíe, sinafii, s. f. - Fenomen care se produce atunci cand doua versuri sunt strans unite, astfel incat are loc eliziunea de la unul la altul sau acelasi cuvant termina un vers si il incepe pe celalalt - din fr. synaphie, ngr. sináfia

sinécdoca, sinecdoce, s.f. - Figura de stil care consta in largirea sau restrangerea sensului unui cuvant prin folosirea intregului in locul partii (si invers) , a particularului in locul generalului, a generalului in locul particularului, a materiei din care este facut un lucru in locul lucrului insusi - din lat. synecdoche, ngr. sinekdohi, fr. synecdoque

sintaxa, sintaxe, s.f. - Parte a gramaticii care studiaza functiile cuvintelor si ale propozitiilor in vorbire si care stabileste regulile de imbinare a cuvintelor in propozitii si a propozitiilor in fraze; sintaxa poetica - totalitatea procedeelor stilistice ale limbii literare care tin de topica propozitiei si frazei;sintactica poetica. (...) - din fr. syntaxe, lat. syntaxis

sofist, -a, sofisti,-ste, s.m si f. - Filosof si retor in antichitatea greaca, la inceput adept al explicarii rationale si materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea solutiilor mistico-religioase), mai tarziu adept al idealismului filozofic, care folosea ca metoda de discutie argumentarea sofistica; (...) - din fr. sophiste, lat. sophista

soliloc, solilocuri, s.m. - Monolog; opera scrisa sub forma de monolog - din fr. soliloque

sonet, sonete, s.m. - Poezie cu forma prozodica fixa, alactuita din 14 versuri repartizate in doua catrene cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera; -din fr.sonnet, it.sonetto


spiritualism, s.n. - Doctrina filosofica, opusa materialismului, care considera ca factorul de baza al Universului este spiritul (materia fiind un simplu produs al spiritului) sau ca spiritul exista independent de materie; idealism - din fr. spiritualisme

stoicism, s.n. - Curent filosofic in Grecia si Roma antica, care continea elemente materialiste in ceea ce priveste problema cunoasterii si care in domeniul eticii sustinea ca oamenii trebuie sa traiasca potrivit ratiunii, sa renunte la pasiuni si la placeri, sa considere virtutea ca singurul bun adevarat si sa se dovedeasca neclintiti in fata vicisitudinilor vietii; (...) - din fr. stoicisme

structuralism s.n. - Teorie lingvistica contemporana care sustine ca limba este un sistem autonom, ca alcatuieste o structura in care diversele parti se afla in relatii si se conditioneaza reciproc; (...) - din fr. structuralisme

subiectivism, s.n. - Orientare, tendinta in filosofie care neaga existenta lumii exterioare, reducand realitatea la constiinta pe care subiectul o are despre aceasta

subtext, subtexte, s.n. - substrat psiholigic si de idei sugerat de un text

súnna s.f. - Traditie sfanta a islamismului ortodx, care explixca si completeaza Coranul si care se compune din povestiri si aforisme atribuite profetului Mahomed;

suprarealism, s.n. - Curent literar si artistic aparut in prima jum. a sec.XX care pune accentul pe activitatea spontana a imaginatiei si pe explorarea zonelor irationalului in creatia artistica;