= Nemaipomenita! | BogdanGeana [03.Dec.23 21:51] |
Sunt absolut impresionat de reusita ta, risc o aroganta: probabil una din cele mai frumoase poezii de anul acesta. Pãrerea mea! Ai o armonie interioara calibratã la micron: "un sunet mai ciudat, ca un fel de culoare Să fie portocaliu, să mă îmbrace într-o tonă de portocale" sau "Unde este și iepurele nevinovat, unde îmi sunt ierburile și iernile, amestecate cu verile" Transmiti mesaje clare si noi, cititorii ne trezim inganand: LA 6.45 PRIMA LA DREAPTA la şasepatruzecişicinci pri ma la dreap ta... Asta e vrajã curatã. Si dincolo de armonia interioara ai umor. Şi cât umor!!! De fapt tu ne vinzi alintul singurãtãții tale, pe fondul unui pastel hibernal, singurătate însă pe care o adori. Pe care o adori si de care te bucuri la maxim. Şi de teamã sã nu ți se ia scoți la înaintare pretextul spleenului. "Mi-e dor, de un telefon cu clapetă De mama mi-e dor De o prietenă Dar m-au dezamăgit toți." Îți jur cã îmi vine sã închei: iete fleoşc! Sã nu te superi, dar daca pe mine de la cãlduricã şi la o orã venerabilã mã transformi într-un tifossi de pe stadion, daca poezia ta mã scoate din zona mea de confort cred cã rolul tãu de ghid hipnotic poate fi deconspirat. Felicitãri! | |
= Mulțumesc, mult... | Iulia Elize [03.Dec.23 21:56] |
Mulțumesc Bogdan! Îmi caut un cojoc pentru la iarnă, dacă tot e iarnă și fac pe prostuța, în literatură... De fapt, mulțumesc din suflet pentru semn! | |
+ o stea pe un fulg... | Teodor Dume [04.Dec.23 12:41] |
E un întreg aici fără fisuri. Odată intrat îți dorești să rămâi subjugat de metaforele fine folisite ca pe o îmbrăcăminte comodă "În mintea mea este un iepure de câmp, mie, care nu îmi dau pace Iepurii aleargă pe câmpia ninsă și sunt alb gri Nu am chef să vând niciun iepure Sunt drăguți În schimbul lui, aș primi câteva hârtii soioase și cu grăsime pe margine Așa că stau, deoparte și plâng, cu căpșune, în gură Și capul meu strâns zace la mine în organism, unde este pace Pentru că m-am încârligat, ca un fel de caractiță, în picioarele mele Sunt un fel de caractiță, și stau prin picioarele mele Maramureșul tace, în martie Sub cap îmi țin inima ca pe un cuib" las cititorului curiozitatea de a intra în interiorul a aceea ce numrsc eu eleganță, tact și pricepere. Nici eu nu am de gând să vând niciun iepure dar anin o stea și felicitări pentru acuratețe și modul în care ai plămâdit acest întreg da, stea! Cu sinceritate același t. dume | |
= Pentru domnul Teodor Dume, scriitor nobil | Iulia Elize [04.Dec.23 12:49] |
Domnule Dume, Mi-ați făcut o reală bucurie, foarte mare, mai ales că sunt vremuri de sărbătoare, e un fel de stea, de comentariu, la care țin personal în mod deosebit, încât astăzi e, parcă, Moș Nicolae, deja, pe la mine prin ghetele cele proaspăt noi și fără încă fără scorțișoară și vin, prin ele, ca să mă bucur, și fără colindă prea multă, pentru că în poem e astăzi mai trist... Dar mulțumesc din suflet, este steluța sărbătorii de la mine din suflet, fulgii imenși și nămeții, pe care îi tot visez de ani de zile și care nu mai apar, măcar ca iluzie, prin oraș. Mulțumesc că ați trecut, înseamnă foarte mult pentru mine, mai ales că intrați pe site cam rar... Sper că sunteți bine, și de Crăciun vă urez ce îmi urez mai ales și mie, adică optimism mult și pus bine acolo unde trebuie. Să fiți bucuros și să aveți surprize. Mi-ați făcut un gest cald, care s-a simțit, până în suflet. Și vă mai aștept... | |
= Iulia, | Ștefan Petrea [05.Dec.23 07:10] |
poemul acesta m-a impresionat profund, îmi pare rău că nu pot da stea dar te felicit şi îţi doresc la cât mai multe astfel de reuşite literare... | |
= Ștefan, | Iulia Elize [05.Dec.23 07:16] |
Mulțumesc din suflet, Ștefan... Luminița chiar a ajuns. Sărbători fericite, îți doresc, cu multe cadouri!!! | |