+ aceasta | Ottilia Ardeleanu [20.Jan.18 14:21] |
îmi amintește de o știre suficient de recentă despre răspândirea și conviețuirea cu oamenii, ca și când ar fi firesc, a șobolanilor, în București. Este o revoltă interioară aici, spusă cu oarecare blândețe (de o ironie fină) pentru că, până la urmă ce e de făcut decât să acceptăm se pare-, în condițiile actuale, conviețuirea cu aceste viețuitoare, până la aceea de a ne năpădi, de pierde controlul asupra vieții noastre și a-i lăsa să ne locuiască în voie. Un protest la adresa nepăsării, un strigăt tăcut, neauzit! Simbioza e sensul vieții! Dar nu oricare! Remarc puterea strigătului! | |
= Nu are legătură | Liviu-Ioan Muresan [23.Jan.18 18:45] |
cu știrea respectivă. Dar dacă se suprapune, e o oportunitate pentru poem :) Da, ironia e voită, poate comparația e mai puțin reușită. E un protest, desigur. Vă mulțumesc pentru trecere și aplicare pe text. | |