| = . | Alexandra Negru [21.Mar.15 19:39] |
| Am citit și am tot recitit, dar degeaba. În afară de câteva construcții, pe ici pe colo, care încearcă să salveze textul, părerea mea e că textul e foarte slab. În primul rând, în prima strofă, versurile nu au logică: "dimineața mă decojește de umeri", de trecut mai merge, dar oricum treaba cu decojitul a fost spusă de atâtea ori încât nu mai mișcă pe nimeni, "sărut în oglindă mă doboară răsăritul galben ars", din nou, în afară de faptul că nu transmite nimic e o exprimare cam nefericită. Mi se pare că ai vrut să scrii ceva în genul absurdului, dar din păcate nu ți-a reușit. E clar că mai ai de lucrat în primul rând la tehnică, apoi la aranjarea în pagină, și nu în ultimul rând, la felul în care redai ideile pe pagină astfel încât să aibă cât de cât cursivitate. În corpul 2 al textului sunt din nou niște construcții slabe, prea multe adjective însiruite fără rost și repetiții. "Își îndreaptă capul așa sacadat sa-ca-dat cum fac ele o scânteie de soare îi prăjește ochiul sălbatic ochiul mistic sărutat de amăruie culoare corpul de mireasă neagră îi scârțâie obraznic ca un cârd de trepte, dar totuși elegant " cel mai mult mi-a plăcut partea asta și finalul, ce e între e în plus. În concluzie, cu mult exercițiu și voință, se poate. Ai talent, dar mai trebuie să lucrezi. Sper să nu te superi pentru ce ți-am zis mai sus, comentariul meu e doar o opinie critică menită să te ajute. Am încasat și eu multe, să știi :) Spor la scris! | |
| = așa pasăre | Lavinia Micula [21.Mar.15 19:57] |
| un soi de autoironie cred că vrea să fie. Din păcate, n-am reușit să găsesc intrarea labirintului propus de autoare. Mai încerc. | |
| = Textul oferă cel puțin două clare imagini poetice. | Pestrea Ion-Daniel [22.Mar.15 09:38] |
| Frumos! O construcție, ici-colea, poate salva total un text, și aici o face. Jumătatea uitată a balconului... O scânteie de soare îi prăjește ochiul sălbatic... Denigrate de cei mai mulți, ciorile, ca și vulpile, sunt splendide supraviețuitoare. | |
| = ... | valentin ionut [22.Mar.15 10:46] |
| in prima jumatate a poeziei poate sa placa poza tanara, a doua jumatate incepe din balcon si este scrisa interesant. puneti praz, m gavaz. | |
| = beobachter | Miruna Gavaz [22.Mar.15 15:26] |
| eu investighez cu ochi atent de cioară ce aveți voi a scrie și vă sunt recunoscătoare fiecăruia pentru sfaturi, laude și critică. prazul va fi pus, domnule valentin ionuț, oh, da, va fi pus. | |
| = cioara lirica | Nache Mamier Angela [22.Mar.15 17:19] |
| destule semne de sclipiri inspirate,desi ,la început ideile nu sunt prea naturale,în rest,nu suntem într-un exces de lirism ,dimpotriva se simte un anumit curaj de a scrie "altfel" .;acest simt al riscului,al autoironiei si al detasarii ,sunt semne bune desi limbajul este pe aocuri nesigur ori deplasat :"nu-i pasă cum arată, mă, de ast' arată bine".(nu-mi suna bine în context): am aderat mai ales la finalul care are magia intrinseca si uneori inexplicabila a poeziei: "o scânteie de soare îi prăjește ochiul sălbatic ochiul mistic sărutat de amăruie culoare corpul de mireasă neagră îi scârțâie obraznic ca un cârd de trepte, dar totuși elegant nu-i pasă cum arată, mă, de ast' arată bine. O cioară vine și-mi aruncă frumusețea-n vânt." deci ,nu am prins-o cu cioara "vopsita",dimpotriva... | |