| = floarea de mac | Elia David [23.May.05 00:21] |
| Pana astazi n-am apucat sa-ti spun ca mi-a placut eseul tau, in care as zice ca recunosc, fara sa ma deranjeze (dimpotriva), unele influente. Admir felul in care privesti si receptezi poezia, faptul ca nu treci in graba pe langa floarea de mac, ori pe langa spicul de grau, faptul ca in aceste eseuri ale tale pari a prinde radacini in "lucrurile" despre care vorbesti si care, toate, iti reveleaza o aceeasi "taina". Nu e usor sa impartasesti si altora astfel de emotii, sa reusesti sa intiparesti in cuvinte o imagine care joaca atat de suav in fata ochilor... | |
| = care joaca atat de suav in fata ochilor... | Corneliu Traian Atanasiu [23.May.05 01:19] |
| Nu-mi dau seama de ce influențe vorbești. Nu mă feresc de ele. Versul din titlu este al lui Dinescu, și cele cu pîinea, celelalte ale lui Blaga. Am credința, ușor vetustă, că poezia este, cu vorba lui Nichita, 'superlativul eticii'. Și ne poate călăuzi în viață. Aici fac digitație admirativă doar. Și cuvintele tale flutură ușor hipnotic în ochii mei. | |
| = Corneliu | simionescu adriana-marilena [23.May.05 03:38] |
| Cuvintele tale mă conectează într-o lume a nevăzutului știut, o lume sacră care mi-e dragă, sunt de acord cu tine, în artă în general și mai ales în poezie primează sensibilitatea, artistul trebuie să aibă curajul unei hotărâri neântemeiate pe rațiune fără să cadă însă într-un irațional care duce la haos sau la nimic, iar curajul presupune răspundere și seriozitate nu numai față de tine ci și față de cosmos, față de creație, față de tainele acestei creații, față de univers. Mă gândesc uneori că greșeala multora e că nu măsoară viața și poezia cu măsurile lor ci încearcă să le culce în tot felul de paturi procustiene și uite așa apare tragicomedia, îi întreci pe toți dar rămâi în urma ta. Recitesc adesea Jurnalul de idei al lui Noica “țesătoriile Florenței și cele din Anglia și Westfalia... unele au dus la cultură, altele la industrie”. Catifelat eseul tău mângâie, educă voalat, răspunde la întrebaări pe care nu numai o data și eu mi le-am pus, răspunde nu răspicat, ci aproape duios, fără să atace, cu o fluență și claritate a limbajului folosit în alăturări de fraze concise care nu obosesc, de o mare delicatețe însă meșteșugite cu miez dând valoare și sens unei filozofii de viață și crez literar. Am întâlnit mulți oameni de la care am avut ce învăța, dar unde este oare cel care să mă învețe cum să învăț, dacă-l găsești să-mi dai si mie un semn. Până atunci mă bucur de această frumoasă alchimie a cuvintelor tale în care macii îmbujorează lanul de grâu ori poate lanul de grâu îmbrățișează macii, citindu-te și descoperindu-te cu deosebită plăcere. Amadriada | |
| = erată | simionescu adriana-marilena [23.May.05 03:42] |
| întrebări și nu întrebaări | |
| = Corneliu | Elia David [23.May.05 09:58] |
| Buna dimineata, Corneliu. Ca sa raspund nedumeririi tale, as spune ca am facut referire nu la versurile citate, ci la felul in care iti croiesti frazele, mizand cu folos (si cu succes, in ce ma priveste), pe efectul...poetic. Nu te-am acuzat de plagiat.:) Am remarcat inca o data, cu ajutorul tau, faptul ca ideile imbracate in poezie se insinueaza, mai subtil... Totusi, nu voi pomeni aici nume de autori care m-au incantat tocmai prin acest lucru... Si, pentru a te cita cu bucurie si cu speranta: "Nu șocarea e rostul imaginii surprinzătoare, ci racordarea la sacru, înstrunarea inimii la diapazonul tainei, dobîndirea măsurii vieții tale din spovedania Firii." Pe curand. Mai am multe de citit in pagina ta.:) | |
| = cu ramuri aplecate deasupra macilor | Corneliu Traian Atanasiu [23.May.05 08:50] |
| Bun venit la cîmpie! O lectură atentă și sensibilă care mă face să-ți scutur cu încîntare toți macii printre frunze. Mă obsedează metafora neforțată care ți se impune... nu se știe de unde și cum din irealitate imediată. Și de aceea rîd cu gura pînă la urechi de spiritle obtuze care au putut traduce fără jenă "să dai diamante la porci" neînchipuind acolo mărgăritarele. Mă bucur că plagiezi ochii bunicii cu care îl guști pe Blaga. | |
| = Interpretari | Traian Rotărescu [07.Jul.06 05:26] |
| Imi permit sa urmaresc posibilele sensuri ale uneia dintre frazele Dvs, urmand sa le constientizez mai exact in urma acestei analize: .."imaginea vălurește platitudinea realității sub zvîcnetul pulsației lirice, transfigurează în vedenie vizibilul pătruns de liniile de forță ale bănuielii, speranței, credinței." M-a intrigat acel SUB si iata inlantuirea rationamentelor care m-au facut sa ma indoiesc de justa lui aparitie: e adevarat e adevarat ca pulsatia lirica zvacneste "sub" platitudinea realitatii, valaurind-o, ceea ce e sinonim cu afirmatia ca "sub" zvacnetul pulsatiei lirice platitudinea realitatii este valurita. Desi oarecum redundant pana acum ceea ce intereseaza e urmatoarea concluzie ce se desprinde: valurirea provine din chiar acel zvacnet, se confunda cu el,asadar IMAGINEA, ca subiect gramatical NU are nevoie de zvacnetul pulsatiei lirice pt a valuri platitudinea realitatii; NU "sub" imagine zvacneste pulsatia. Crede-ti-ma ca am "supus" respectiva fraza unor lecturi multiple ajungand- sensul ramanand bineinteles, nemodificat- sa prefer urmatoarele constructii: 1) Imaginea valureste platitudinea realitatii PRIN zvacnetul pulsatiei lirice...sau, 2)imaginea valureste platitudinea realitatii, (VIRGULA)sub zvacnetul pulsatiei liric{aici NU se mai pastreaza virgula initiala} transfigurează în vedenie vizibilul pătruns de liniile de forță ale bănuielii, speranței, credinței. Am speranta ca asemenea disecari pedante nu va vor irita ,venind de la un mai tanar coleg. | |