| + Cu un deget dau steluță | Emilian Lican [05.May.23 20:45] |
| Mărul copt oricând strcoară o poveste... | |
| = Mixtură | Maria Elena Chindea [06.May.23 06:16] |
| divină de anotimpuri reversibile ale vieții întru expansiunea luminii din noi! | |
| + Bucată zugrăvită ce nu ne mai sperie | Dragoș Vișan [06.May.23 06:41] |
| "Picturile negre" ale lui Goya ne răvășesc și astăzi. Curcubeul promis a apărut, însă fără nicio culoare, în nuanțele griului. Întârzie pasul între "uși închise", spre o lume înaltă, amețită, neprimitoare. Ne întoarcem la viață. Uitând de tot ce-i în rest social, general, insignifiant. Bucata noastră e singura istorie ce este, contează. Bucată umană. | |
| = Emilian Lican | Nuta Craciun [07.May.23 14:19] |
| Mărul acela copt vine dintr-o poveste reală care trăește și astăzi în lăuntrul meu ... că ce-ar fi amintirile dacă nu ne-am încălzi mereu la lumina lor și nu le-am scrie? Mulțumesc mult de semn și de lumină! | |
| = Bucata noastră de viață, | Nuta Craciun [07.May.23 14:35] |
| e o istorie personală care doare și bucură în același timp. Picturile negre ale lui Goya ne amintesc că incă suntem vii, cu toți pseudo-monștri noștri interiori sau exteriori. Dar trecutul vine de multe ori și ne salvează, acolo trăiește o inocență a noastră nedisimulată. Recunosc că mi se întâmplă des să accesez cu emoție amintirile cu tot ce au ele frumos sau dureros, pentru că știu că de acolo vine totul atât de firesc și nu trebuie decât să îmi las mâna să scrie. Mulțumesc mult pentru semnele de încredere, Dragoș Vișan! | |
| = * scuze, | Nuta Craciun [07.May.23 16:09] |
| e ”trăiește”, acolo, desigur... și ”înlăuntrul” | |