| = replica la secunda | mihaela visalon [10.Mar.06 22:12] |
| fără să ating, fără drumuri, fără el, după nuanța unui violet de piatră nu sper și nu am teamă pentru că eu nu ascult vocalele din inima bărbatului rătăcitor și nu înalț temple unei figuri estompate... | |
| = MiCa | Ela Victoria Luca [10.Mar.06 22:31] |
| secunda unei replici o piatră ruptă din adâncul inimii de violet în care bocancii intră cu cele mai înroșite ținte spre a-l nimici în următoarea secundă Mulțumesc, MiCa, printre secunde aritmice. Daniela | |
| = “eu tac amintindu-mi de el” | Nuta Craciun [11.Mar.06 13:29] |
tu taci Ela si asta inseamna mult cand este vorba de amintiri… rascrucile cu figuri estompate sunt doar motive de rasucire in dor, o anume figura se numara la nesfarsit tot mai vie, o anume absenta pastreaza amprenta unei secunde, unei anume secunde ce ramane ca o vocala de inima... drag Anana | |
| = "din palmele mele se înalță/răscruci prin care trec/bătrâni din luminile albe" | Erika Eugenia Keller [11.Mar.06 16:16] |
| cea ca mi-a placut dintotdeuna la poemele tale Ela, este bogatia de metafore si substratul psihologic al esentei vietii. nici acest poem nu se dezminte, un poem in care privesti chiar fara sa vezi. cu drag, erika | |
| = Anana, Erika | Ela Victoria Luca [11.Mar.06 23:03] |
| Anana, o vreme am răsucit umbrele până am stors din ele lumini la fiecare răscruce, crdeam că mai presusu de toate asta este menirea. Acum simt luminile cum adună umbrele pentru a le risipi. Sau așa poate că e tot ce doresc. Mulțumesc. Erika, metaforele vieții, metaforele morții, iar eu respir între metafore. Uneori e poezie. Alteori e ceva între poezie-viață-moarte. Mulțumesc. Daniela | |